TRICOTÍN s. n. (Rar) Țesătură specială folosită pentru taioare și mantouri. [Var.: tricotínă s. f.] – Din fr. tricotine.

TRICOTÍNĂ s. f. v. tricotin.

TRICOTÍN s. n. Țesătură specială folosită pentru taioare și mantouri. [Var.: tricotină s. f.] – Din fr. tricotine.

TRICOTÍNĂ s. f. v. tricotin.

tricotín (rar) s. n.

tricotín s. n.

TRICOTÍN s.n. Țesătură specială folosită pentru taioare și mantouri. [Var. tricotină s.f. / < fr. tricotine].

TRICOTÍNĂ s.f. v. tricotin.

TRICOTÍN s. n. țesătură specială pentru taioare și mantouri. (< fr. tricotine)

TRICOTÍN ~uri n. 1) Țesătură sintetică, asemănătoare cu tricotul, folosită pentru confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte. 2) la pl. Varietăți ale acestei țesături. /<fr. tricotine