tricotare definitie

2 intrări

21 definiții pentru tricotare

TRICOTÁ, tricotez, vb. I. Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ◊ Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. – Din fr. tricoter.
TRICOTÁRE, tricotări, s. f. Acțiunea de a tricota și rezultatul ei; tricotat. – V. tricota.
TRICOTÁ, tricotez, vb. I. Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ◊ Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. – Din fr. tricoter.
TRICOTÁRE, tricotări, s. f. Acțiunea de a tricota și rezultatul ei; tricotat. – V. tricota.
TRICOTÁ, tricotez, vb. I. Tranz. A împleti ciorapi, flanele etc. (cu mîna sau cu mașina de tricotat).
TRICOTÁRE, tricotări, s. f. Acțiunea de a tricota și rezultatul ei.
tricotá (a ~) vb., ind. prez. 3 tricoteáză
tricotáre s. f., g.-d. art. tricotắrii; pl. tricotắri
tricotá vb., ind. prez. 1 sg. tricotéz, 3 sg. și pl. tricoteáză
tricotáre s. f., g.-d. art. tricotării; pl. tricotări
TRICOTÁ vb. a împleti, (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (A ~ un pulover.)
TRICOTÁRE s. împletire, împletit, tricotat. (~ unui pulover.)
TRICOTÁ vb. I. tr. A lucra, a împleti o țesătură în ochiuri. [< fr. tricoter].
TRICOTÁRE s.f. Acțiunea de a tricota și rezultatul ei; tricotat. [< tricota].
TRICOTÁ vb. tr. a lucra (manual sau cu mașini speciale) un tricot. (< fr. tricoter)
A TRICOTÁ ~éz 1. tranz. (obiecte de îmbrăcăminte) A confecționa prin împletirea fibrelor textile. 2. intranz. A practica ocupația de tricoteză. /<fr. tricoter
tricotà v. a împleti cu ace la ciorapi.
împletésc v. tr. (vsl. plesti-pleton, pletati, sîrb. plesti, a împleti. V. pleată). Fac (cu ață, cu sfoară orĭ cu alt-ceva) ochĭurĭ care formează un fel de țesătură compus din fire întortocheate și servindu-mă la această lucrare de igliță, acușor saŭ andrele saŭ și de mîna liberă cînd întrebuințez ramurĭ în loc de fire: a împleti păru din cap, cĭorapĭ, dantelă, o plasă de prins pește, un coș, o pălărie de paĭe ș. a. – Și pletesc (P. P.) – În ultimu timp s’a introdus barbarizmu croșetez și tricotez (d. fr. crochet, acușor, și tricoter, a împleti).
*tricotéz v. tr. (fr. tricoter). Barb. Împletesc (ață ca să fac cĭorapĭ).
TRICOTA vb. a împleti, (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (A ~ un pulover.)
TRICOTARE s. împletire, împletit, tricotat. (~ unui pulover.)

tricotare dex

Intrare: tricota
tricota verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tricotare
tricotare substantiv feminin