tricotaj definitie

12 definiții pentru tricotaj

TRICOTÁJ, tricotaje, s. n. Obiect de îmbrăcăminte obținut din tricot, prin tricotare. – Din fr. tricotage.
TRICOTÁJ, tricotaje, s. n. Obiect de îmbrăcăminte obținut din tricot, prin tricotare. – Din fr. tricotage.
TRICOTÁJ, tricotaje, s. n. Confecție obținută din tricot. Fabrică de tricotaje.
tricotáj s. n., pl. tricotáje
tricotáj s. n., pl. tricotáje
TRICOTÁJ s.n. (Text.; de obicei la pl.) Articol de îmbrăcăminte făcut din tricot. [< fr. tricotage].
TRICOTÁJ s. n. 1. tricotare, tricotat. 2. articol de îmbrăcăminte din tricot. (< fr. tricotage)
TRICOTÁJ ~e n. mai ales la sing. 1) Totalitate de obiecte, mai ales îmbrăcăminte, confecționate din tricot sau împletite la mașina de tricotat. 2) Piesă de îmbrăcăminte tricotată. /<fr. tricotage
tricotaj n. împletitul ciorapilor.
împletitúră f., pl. ĭ. Lucru împletit, ca cĭorapiĭ și alte articule de îmbrăcăminte, coșurile, pălăriile de paĭe ș. a. – Vechĭ pletitură. – Barbarizmu fr. tricoŭ orĭ tricotaj e inutil odată ce avem acest cuv.
tricotáj n., pl. e (fr. tricotage). Barb. Acțiunea de a tricota (a împleti). Împletitură.
tricotáj(e)-merceríe s. n. Unitate comercială unde se desfac obiecte de tricotaj și mercerie ◊ „În cartierul Strungul au mai luat ființă un magazin modern de încălțăminte și un magazin de tricotaje-mercerie.Sc. 23 II 61 p. 1 (din tricotaj[e] + mercerie; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 392)

tricotaj dex

Intrare: tricotaj
tricotaj substantiv neutru