trico definitie

26 definiții pentru trico

TRICÓ s. n. v. tricou.
TRICÓU, tricouri, s. n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot de bumbac sau de lână, care acoperă jumătatea de sus a corpului și care se poartă ca o cămașă sau ca un maiou (mai ales la sportivi). [Var.: tricó s. n.] – Din fr. tricot.
TRICÓ s. n. v. tricou.
TRICÓU, tricouri, s. n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot de bumbac sau de lână, care acoperă jumătatea de sus a corpului și care se poartă ca o cămașă sau ca un maiou. [Var.: tricó s. n.] – Din fr. tricot.
TRICÓ s. n. v. tricou.
TRICÓU, tricouri, s. n. Obiect de îmbrăcăminte făcut din tricot, care acoperă partea de sus a corpului și care, de obicei, se poartă pe piele. Matei Sărățeanu, în costumul unei echipe celebre de fotbal, cu genunchii goi și tricoul vărgat alb și portocaliu. C. PETRESCU, Î. II 216. Băiețași și fetițe în tricouri roșii și albastre, zbenguindu-se la soare. I. BOTEZ, ȘC. 207. – Variantă: tricó (GHICA, S. 216) s. n.
tricóu (obiect) s. n., art. tricóul; pl. tricóuri
tricóu (obiect) s. n., art. tricóul; pl. tricóuri
TRICÓU s. v. maiou.
TRICÓ s.n. v. tricou.
TRICO1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) păr”, „pilos”. [Var. triho-. / < it. trico-, fr. tricho-, cf. gr. thrix, trichos].
TRICO2- v. triho2-.
TRICÓU s.n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot, care acoperă partea de sus a corpului, purtându-se pe piele. [Var. trico s.n. / < fr. tricot].
TRICO-, -TRICHÍE, -TRÍH elem. „păr, pilozitate”, „cil, flagel”. (< fr. tricho-, -trichie, -triche, cf. gr. thrix, thrikhos)
TRICÓU s. n. cămașă, bluză tricotată, purtată mai ales de sportivi. (< fr. tricot)
tricóu (-uri), s. n.1. Tricot, împletitură din ochiuri. – 2. Jerseu, pulover, gen de împletitură. – Mr. trico. Fr. tricot; pentru teminație, cf. cadou, carou. – Der. tricota, vb. (a împleti), din fr. tricoter; tricotaj, s. n. (împletitură), din fr. tricotaje.
TRICÓU ~ri n. 1) Articol de lenjerie tricotat, care se îmbracă direct pe corp, acoperind partea lui superioară. /<fr. tricot
tricou n. țesătură în formă de ochiuri (= fr. tricot).
împletitúră f., pl. ĭ. Lucru împletit, ca cĭorapiĭ și alte articule de îmbrăcăminte, coșurile, pălăriile de paĭe ș. a. – Vechĭ pletitură. – Barbarizmu fr. tricoŭ orĭ tricotaj e inutil odată ce avem acest cuv.
*tricóŭ n., pl. urĭ (fr. tricot). Barb. Împletitură (de ață, cum e cĭorapu).
TRICOU s. maiou.
TRICHO-, v. TRICO-1.
TRICO-2, v. TRIHO-2.
TRICO-1 (TRICHO-, TRIHO-1) „fire de păr, perișori, pilozitate; pilos ciliar”. ◊ gr. thrix, trikhos „fir de păr” > fr. tricho-, germ. id., engl. id., it. trico- > rom. trico-, tricho- și triho-. □ ~blaste (v. -blast), s. n. pl., 1. Idioblaste diferite ca formă și ramificație. 2. Celule ale epidermei vegetale, generatoare de peri absorbanți; ~carp (trichocarp) (v. -carp), adj., cu fructe păroase; ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină piloasă; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. pl., 1. adj., Cu capitule păroase. 2. s. m. pl., Viermi paraziți din clasa nematodelor, cu extremități foarte fine; ~centru (v. -centru), adj., (despre plante) cu spini păroși; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri păroase; ~clazie (v. -clazie), s. f., rupere a firelor de păr; ~clazomanie (v. clazo-, v. manie) s. f., stare obsesivă de a-și smulge părul; ~coc (v. -coc), adj., cu bace păroase; ~fil (v. fil2), adj., cu frunze păroase; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante ale căror frunze sînt păroase; ~fiție (v. -fiție), s. f., boală parazitară produsă de unele ciuperci care atacă pielea capului, provocînd căderea părului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de firele de păr; ~for (trihofor) (v. -for), s. n., 1. Suport al tricoginului. 2. Trunchi filamentos, prezent la fungi; ~gen (v. -gen1), adj., care produce creșterea părului; ~gin (v. -gin), s. n., 1. Prelungire cilindrică a carpogonului, servind ca recipient al gametului masculin, la rodoficee. 2. Proeminență curbată pe vîrful ascogonului care asigură fecundarea ascomicetelor; ~hidrofite (trihohidrofite) (v. hidro-1, v. -fit), s. f. pl., plante cu sistem radicular dezvoltat care pătrunde în straturile adînci ale solului, folosind apa care se ridică prin capilaritate din pînza freatică; ~id (trichoid) (v. -id), adj., asemănător cu părul; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura, funcțiile și bolile părului; ~malacie (v. -malacie), s. f., afecțiune caracterizată prin plăci alopecice, pe suprafața cărora se află fire de păr groase și foarte fragile; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile părului; ~petal (v. -petal), adj., cu petale păroase; ~ptere (v. -pter), s. f. pl., ordin de insecte care au aripi mari, acoperite cu peri sau cu mici solzișori fini; ~ptiloză (v. -ptiloză), s. f., fisurare longitudinală a extremităților firelor de păr, de obicei traumatică; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a firelor de păr; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe păroase; ~spori (v. -spori), s. m. pl., paraziți criptogamici care infectează părul; ~sporie (v. -sporie), s. f., afecțiune a părului provocată de unii paraziți criptogamici.
TRIHO-1, v. TRICO-1.
TRIHO-2 (TRICO-2) „în trei”. ◊ gr. trikha „în trei” > fr. tricho-, engl. id., it. trico- > rom. triho- și trico-. □ ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange multilocular, prezent la feosporacee; ~tom (v. -tom), adj., s. n., (organ vegetal) divizat în trei ramuri; ~tomie (v. -tomie), s. f., împărțire în trei părți, grupe sau specii.

trico dex

Intrare: trico (pref. - trei)
trico 2 pref. - trei
Intrare: trico (pref. - păr)
trico 1 pref. - păr
tricho
Intrare: tricou
tricou substantiv neutru
trico subst.