triclinium definitie

13 definiții pentru triclinium

TRICLÍNIU, triclinii, s. n. (La romani) Încăpere a casei în care se mânca (și care cuprindea trei paturi așezate pe trei laturi ale mesei). ♦ (În bazilicile creștine) Sală anexă clădirii principale în care se primeau pelerinii sau se desfășurau diverse ceremonii. [Var.: triclínium s. n.] – Din lat. triclinium.
TRICLÍNIUM s. n. v. tricliniu.
TRICLÍNIU, triclinii, s. n. (La romani) Încăpere a casei în care se mânca (și care cuprindea trei paturi așezate pe trei laturi ale mesei). ♦ (În bazilicile creștine) Sală anexă clădirii principale în care se primeau pelerinii sau se desfășurau diverse ceremonii. [Var.: triclínium s. n.] – Din lat. triclinium.
TRICLÍNIUM s. n. v. tricliniu.
TRICLÍNIUM, triclinii, s. n. (La romani) Încăpere în care se mînca (și care cuprindea trei paturi, așezate pe trei laturi ale mesei). Este datină la acest prilej de a se așeza masa în forma unui triclinium roman. MARIAN, NU. 498.
triclíniu (tri-cli-) [niu pron. niu] s. n., pl. triclínii, art. triclíniile (-ni-i-)
triclíniu s. n. (sil. -cli-) [-niu pron. -niu], pl. triclínii, art. triclíniile (sil. -ni-i-)
TRICLÍNIU s.n. 1. (Ant.) Complex de trei paturi cu trei locuri, așezate de-a lungul a trei părți ale unei mese de sufragerie a unei case romane. ♦ Sufragerie. 2. Sală de mese a unei comunități (monahale) creștine, în care se primeau pelerinii sau se celebrau diverse ceremonii. [Pron. -niu, var. triclinium s.n.. / < lat. triclinium, cf. gr. triklinion < tri – cu trei, kline – pat].
TRICLÍNIUM s.n. v. tricliniu.
TRICLÍNIU s. n. 1. sală de mese în casele romane cu trei paturi de-a lungul a trei laturi ale unei mese. ◊ sufragerie. 2. sală de mese a unei comunități (monahale) creștine în care se primeau pelerinii sau se celebrau diverse ceremonii. (< lat. triclinium)
TRICLÍNIU ~i n. 1) (în bazilicile creștine) Sală specială pentru primirea pelerinilor și oficierea ceremoniilor. 2) Sală de mese într-o mănăstire; trapeză. [Sil. tri-cli-niu] /<lat. triclinium
tricliniu n. sală de mâncare cu trei divanuri (în Roma antică): alăturea în tricliniu ne așteaptă un festin AL.
*triclíniŭ n. (vgr. triklinion și triklinon, d. treis, treĭ, și kline, pat; lat. triclinium. V. clinic). Sofragerie cu treĭ divanurĭ la vechiĭ Grecĭ și Romanĭ.

triclinium dex

Intrare: tricliniu
triclinium
tricliniu substantiv neutru
  • silabisire: -cli-
  • pronunție: -niu pr. -nĭu