Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru triciclu

TRIC├ŹCLU, tricicluri, s. n. Triciclet─â. ÔÇô Din fr. tricycle.
TRIC├ŹCLU, tricicluri, s. n. (Rar) Triciclet─â. ÔÇô Din fr. tricycle.
TRIC├ŹCLU, tricicle, s. n. Triciclet─â.
TRIC├ŹCLU, tricicle, s. n. Triciclet─â. ÔÇô Fr. tricycle.
!tric├şclu (-ci-clu) s. n., art. tric├şclul; pl. tric├şcluri
tric├şclu s. n. (sil. -clu), art. tric├şclul; pl. tric├şcluri
TRIC├ŹCLU s. v. triciclet─â.
TRIC├ŹCLU adj. (Despre un aterizor sau un velociped) Cu trei ro╚Ťi. // s.n. Triciclet─â. [Pl. -li (s.n.) -le, -luri. / < fr. tricycle, cf. gr. tri ÔÇô cu trei, kyklos ÔÇô roat─â].
TRIC├ŹCLU I. adj. (despre un aterizor, un velociped) cu trei ro╚Ťi. II. s. n. triciclet─â. (< fr. tricycle)
TRIC├ŹCLU ~ri n. Vehicul asem─ân─âtor bicicletei, cu trei ro╚Ťi, dintre care dou─â sunt paralele. /<fr. tricycle
triciclu n. aparat de transport personal, cu trei roate.
*tricicl├ęt─â f., pl. e (tri- ╚Öi ciclet─â caÔÇÖn biciclet─â). Velociped cu tre─ş roate. ÔÇô Rar ╚Öi tric├şclu, n., pl. e. V. triplet─â.
triciclu s. v. TRICICLET─é.

Triciclu dex online | sinonim

Triciclu definitie

Intrare: triciclu (pl. -luri)
triciclu pl. -luri substantiv neutru
  • silabisire: -clu
Intrare: triciclu (pl. -le)
triciclu pl. -le