TRICERÁTOPS, triceratopși, s. m. (La pi.) Gen de reptile fosile din ordinul dinozaurienilor, lungi de 6-8 m, cu craniul înconjurat, în regiunea posterioară inferioară, de un guler din plăci cornoase, cu două coarne deasupra orbitelor și cu o protuberanță nazală; (și la sg.) animal care făcea parte din acest gen. – Din fr. tricératops.

TRICERÁTOPS, triceratopși, s. m. (La pl.) Gen de reptile fosile din ordinul dinozaurienilor, care cuprindea animale de 6-8 m lungime, cu craniul înconjurat, în regiunea posterioară inferioară, de un guler din plăci cornoase, cu două coarne deasupra orbitelor și cu o protuberanță nazală; (și la sg.) animal care făcea parte din acest gen. – Din fr. tricératops.

tricerátops s. m., pl. tricerátopși

tricerátops s. m., pl. tricerátopși

TRICERÁTOPS s.m. Reptilă fosilă din mezozoic care avea craniul înconjurat, în regiunea posterioară inferioară, de un guler din plăci cornoase, cu două coarne deasupra orbitelor și o protuberanță nazală. [< fr. tricératops, cf. gr. trikeratos < tri – cu trei, keras, keratos – corn, ops – vedere].

TRICERÁTOPS s. n. dinozaurian erbivor care avea craniul mare, alungit, cu două coarne deasupra orbitelor și o protuberanță nazală, iar în jurul gâtului un guler din plăci osoase cu țepi. (< fr. tricératops)