tributar definitie

10 definiții pentru tributar

TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva; care este dependent, supus unei cauze, unei idei etc. – Din fr. tributaire, lat. tributarius.
TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva. – Din fr. tributaire, lat. tributarius.
TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). Polonia era ca și tributară tătarilor. HASDEU, I. V. 9. Va să zică vreți să fiți în veci tributari străinului. GHICA, la CADE. [Dacii] se uciseră unii pre alții, ca să nu slujească de triumf la cei ce le fuseseră tributari. NEGRUZZI, S. I 201.
tributár adj. m., pl. tributári; f. tributáră, pl. tributáre
tributár adj. m., pl. tributári; f. sg. tributáră, pl. tributáre
TRIBUTÁR, -Ă adj. Care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus economicește. ♦ (Fig.) Dependent sub raport ideologic, influențat; care datorează cuiva ceva. [Cf. fr. tributaire].
TRIBUTÁR, -Ă adj. 1. care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus. 2. (fig.) dependent sub raport ideologic; care datorează cuiva ceva. 3. (despre un curs de apă) care se varsă într-un curs de apă mai mare, într-un lac sau în mare. (< fr. tributaire, lat. tributarius)
TRIBUTÁR ~ă (~i, ~e) 1) înv. Care plătește tribut; aflat în dependență (economică). Țara ~ă. 2) fig. Care are o obligație; îndatorat față de cineva. /<fr. tributaire, lat. tributarius
tributar a. 1. care plătește tribut: țară tributară; 2. fig. dependent, supus: suntem cu toții tributari morții; 3. se zice de un curs de apă în raport cu acela în care se varsă.
*tributár, -ă adj. (lat. tributarius). Supus tributuluĭ: țară tributară. Fig. Supus: oameniĭ îs tributarĭ morțiĭ. Geogr. Afluent, care se varsă în: Oltu e tributar Dunăriĭ.

tributar dex

Intrare: tributar
tributar adjectiv