tribulație definitie

11 definiții pentru tribulație

TRIBULÁȚIE, tribulații, s. f. (Livr.) Zbucium sufletesc, frământare, necaz; agitație. – Din fr. tribulation.
TRIBULÁȚIE, tribulații, s. f. (Livr.) Zbucium sufletesc, frământare, necaz; alergătură. – Din fr. tribulation.
TRIBULÁȚIE, tribulații, s. f. (Livresc, mai ales la pl.) Zbucium, frămîntare, necaz. Coconul Andronache se duse în voiaj, ca să-și uite tribulațiile conjugale. NEGRUZZI, S. I 79. – Variantă: tribulațiúne (EFTIMIU, N. 125) s. f.
tribuláție (livr.) (-ți-e) s. f., art. tribuláția (-ți-a), g.-d. art. tribuláției; pl. tribuláții, art. tribuláțiile (-ți-i-)
tribuláție s. f. (sil. -ți-e), art. tribuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. tribuláției; pl. tribuláții, art. tribuláțiile (sil. -ți-i-)
TRIBULÁȚIE s. v. zbucium.
TRIBULÁȚIE s.f. (Liv.) Mâhnire, necaz, chin, zbucium moral. [Gen. -iei. / cf. lat. tribulatio, fr. tribulation].
TRIBULÁȚIE s. f. zbucium sufletesc, frământare, mâhnire, necaz, chin. (< fr. tribulation)
TRIBULÁȚIE ~i f. mai ales la pl. livr. Neliniște sufletească; frământare; tulburare; zbucium. [G.-D. tribulației] /<fr. tribulation
tribulați(un)e f. mâhnire adâncă.
*tribulațiúne f. (lat. tribulátio, -ónis, d. tribulare, a zbucĭuma. V. treĭer). Zbucĭum sufletesc. – Și -áție.

tribulație dex

Intrare: tribulație
tribulație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e