TRIBOLOGÍE s. f. Studiul problemelor de frecare și uzare a mecanismelor. – Din fr. tribologie, engl. tribology.

TRIBOLOGÍE s. f. Studiul problemelor de frecare și uzare a mecanismelor. – Din fr. tribologie, engl. tribology.

tribologíe s. f., g.-d. art. tribologíei

TRIBOLOGÍE s.f. Știința și tehnologia interacțiunii dintre două suprafețe în contact aflate în mișcare relativă; știința frecării. [Gen. -iei. / < engl. tribology, cf. gr. tribein – a freca, logos – știință].

TRIBOLOGÍE s. f. știința și tehnologia interacțiunii dintre două suprafețe în contact în mișcare relativă. (< fr. tribologie, engl. tribology)

tribologíe s. f. (tehn.) ◊ „Tribologia a devenit în ultimul timp un nou domeniu de mare importanță al tehnicii avansate. El se ocupă cu studiul problemelor de frecare, ungere și uzare a mecanismelor într-o strictă interdependență cu mecanica, fizica solidelor, chimia fizică, studiul lubrifianților și al maselor plastice și al rezistenței materialelor.” R. l. 7 VI 79 p. 1 (din engl. tribology, fr. tribologie; BD 1968, PR 1972; DN3, DEX-S)

TRIBO- „frecare, fricțiune”. ◊ gr. tribo, ein „a freca” > fr. tribo-, engl. id., germ. id. > rom. tribo-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul frecării, ungerii și uzării mecanismelor; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a intensității frecării; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea intensității frecării.