TRIÁSIC, -Ă, triasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospermele și printr-o faună în care apar belemniții, unii coralieri și primii dinozauri. 2. Adj. Care aparține triasicului (1), privitor la triasic. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triasique.

TRIÁSIC, -Ă, triasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospermele și printr-o faună în care apar belemniții, unii coralieri și noi reptile. 2. Adj. Care aparține triasicului (1), privitor la triasic. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triasique.

TRIÁSIC1 s. m. Prima perioadă a erei mezozoice.

TRIÁSIC2, -Ă, triasici, -e, adj. Care aparține primei perioade a erei mezozoice.

triásic1 (tri-a-) adj. m., pl. triásici; f. triásică, pl. triásice

triásic2 (tri-a-) s. n.

triásic adj. m. (sil. tri-a-), pl. triásici; f. sg. triásică, pl. triásice

triásic s. n. (sil. tri-a-)

TRIÁSIC s. (GEOL.) (înv.) trias.

TRIÁSIC s.n. (Geol.) Prima perioadă a mezozoicului. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. tri-a-. / < fr. triasique].

TRIÁSIC, -Ă adj., s. n. (din) prima perioadă a mezozoicului; trias. (< fr. triasique)

TRIÁSIC1 n. Prima din cele trei perioade ale erei mezozoice. /<fr. triasique

TRIÁSIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de prima perioadă a mezozoicului; propriu primei perioade a mezozoicului. 2) Care datează din prima perioadă a mezozoicului. Fosilă ~că. /<fr. triasique

triasic a. Geol. ce ține de trias.

*triásic, -ă adj. (d. trias). Geol. Al triasuluĭ: teren triasic.

TRIASIC s. (GEOL.) (înv.) trias.