Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru triangulat

TRIANGUL├ü, triangulez, vb. I. Tranz. A m─âsura prin triangula╚Ťie; a ├«mp─âr╚Ťi un teren ├«n triunghiuri pentru a-i stabili suprafa╚Ťa. [Pr.: tri-an-] ÔÇô Din fr. trianguler.
TRIANGUL├ü, triangulez, vb. I. Tranz. A m─âsura prin triangula╚Ťie; a ├«mp─âr╚Ťi un teren ├«n triunghiuri pentru a-i stabili suprafa╚Ťa. [Pr.: tri-an-] ÔÇô Din fr. trianguler.
TRIANGUL├ü, triangulez, vb. I. Tranz. A m─âsura prin triangula╚Ťie; a ├«mp─âr╚Ťi un teren ├«n triunghiuri pentru a-i stabili suprafa╚Ťa. ÔÇô Pronun╚Ťat: tri-an-.
triangulá (a ~) (tri-an-) vb., ind. prez. 3 trianguleáză
triangul├í vb. (sil. tri-an-), ind. prez. 1 sg. triangul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. triangule├íz─â
TRIANGUL├ü vb. I. tr. A m─âsura prin triangula╚Ťie; a face triangula╚Ťia unei regiuni, a unei ╚Ť─âri etc. [Pron. tri-an-. / < fr. trianguler].
TRIANGUL├ü vb. tr. a executa lucr─âri prin metoda triangula╚Ťiei; a face triangula╚Ťia unei regiuni, a unei ╚Ť─âri etc. (< fr. trianguler)
A TRIANGUL├ü ~├ęz tranz. (terenuri, suprafe╚Ťe) A ├«mp─âr╚Ťi ├«n triunghiuri (pentru a putea m─âsura); a m─âsura prin triangula╚Ťie. /<fr. trianguler
*triangul├ęz v. tr. (d. triangula╚Ťiune). M─âsor pin triangula╚Ťiune.

Triangulat dex online | sinonim

Triangulat definitie

Intrare: triangulat
triangulat participiu
Intrare: triangula
triangula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: tri-an-