triangulare definitie

22 definiții pentru triangulare

TRIANGULÁ, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.
TRIANGULÁRE s. f. Acțiunea de a triangula și rezultatul ei; triangulație. [Pr.: tri-an-] – V. triangula.
TRIANGULÁ, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.
TRIANGULÁRE s. f. Acțiunea de a triangula și rezultatul ei; triangulație. [Pr.: tri-an-] – V. triangula.
TRIANGULÁ, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. – Pronunțat: tri-an-.
triangulá (a ~) (tri-an-) vb., ind. prez. 3 trianguleáză
triangulár (înv.) (tri-an-) adj. m., pl. triangulári; f. trianguláră, pl. trianguláre
trianguláre (tri-an-) s. f., g.-d. art. triangulắrii
triangulá vb. (sil. tri-an-), ind. prez. 1 sg. trianguléz, 3 sg. și pl. trianguleáză
triangulár adj. m. (sil. tri-an-), pl. triangulári; f. sg. trianguláră, pl. trianguláre
trianguláre s. f. (sil. tri-an-), g.-d. art. triangulării
TRIANGULÁR adj. v. triunghiular.
TRIANGULÁ vb. I. tr. A măsura prin triangulație; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. [Pron. tri-an-. / < fr. trianguler].
TRIANGULÁR, -Ă adj. (Rar) În formă de triunghi. [Pron. tri-an-. / cf. fr. triangulaire].
TRIANGULÁRE s.f. Acțiunea de a triangula; triangulație. [< triangula].
TRIANGULÁ vb. tr. a executa lucrări prin metoda triangulației; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. (< fr. trianguler)
TRIANGULÁR, -Ă adj. triunghiular (1). (< fr. triangulaire, lat. triangularis)
A TRIANGULÁ ~éz tranz. (terenuri, suprafețe) A împărți în triunghiuri (pentru a putea măsura); a măsura prin triangulație. /<fr. trianguler
triangular a. ce are forma unui triangul: figură triangulară.
*triangulár, -ă adj. (lat. triangularis). Ca triunghĭu, în treĭ colțurĭ: formă, piramidă triangulară.
*trianguléz v. tr. (d. triangulațiune). Măsor pin triangulațiune.
triangular adj. v. TRIUNGHIULAR.

triangulare dex

Intrare: triangula
triangula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: tri-an-
Intrare: triangulare
triangulare substantiv feminin
  • silabisire: tri-an-
Intrare: triangular
triangular adjectiv
  • silabisire: tri-an-