Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru triangulare

TRIANGUL├ü, triangulez, vb. I. Tranz. A m─âsura prin triangula╚Ťie; a ├«mp─âr╚Ťi un teren ├«n triunghiuri pentru a-i stabili suprafa╚Ťa. [Pr.: tri-an-] ÔÇô Din fr. trianguler.
TRIANGUL├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a triangula ╚Öi rezultatul ei; triangula╚Ťie. [Pr.: tri-an-] ÔÇô V. triangula.
TRIANGUL├ü, triangulez, vb. I. Tranz. A m─âsura prin triangula╚Ťie; a ├«mp─âr╚Ťi un teren ├«n triunghiuri pentru a-i stabili suprafa╚Ťa. [Pr.: tri-an-] ÔÇô Din fr. trianguler.
TRIANGUL├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a triangula ╚Öi rezultatul ei; triangula╚Ťie. [Pr.: tri-an-] ÔÇô V. triangula.
TRIANGUL├ü, triangulez, vb. I. Tranz. A m─âsura prin triangula╚Ťie; a ├«mp─âr╚Ťi un teren ├«n triunghiuri pentru a-i stabili suprafa╚Ťa. ÔÇô Pronun╚Ťat: tri-an-.
triangulá (a ~) (tri-an-) vb., ind. prez. 3 trianguleáză
triangulár (înv.) (tri-an-) adj. m., pl. triangulári; f. trianguláră, pl. trianguláre
trianguláre (tri-an-) s. f., g.-d. art. triangulắrii
triangul├í vb. (sil. tri-an-), ind. prez. 1 sg. triangul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. triangule├íz─â
triangulár adj. m. (sil. tri-an-), pl. triangulári; f. sg. trianguláră, pl. trianguláre
trianguláre s. f. (sil. tri-an-), g.-d. art. triangulării
TRIANGULÁR adj. v. triunghiular.
TRIANGUL├ü vb. I. tr. A m─âsura prin triangula╚Ťie; a face triangula╚Ťia unei regiuni, a unei ╚Ť─âri etc. [Pron. tri-an-. / < fr. trianguler].
TRIANGULÁR, -Ă adj. (Rar) În formă de triunghi. [Pron. tri-an-. / cf. fr. triangulaire].
TRIANGUL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a triangula; triangula╚Ťie. [< triangula].
TRIANGUL├ü vb. tr. a executa lucr─âri prin metoda triangula╚Ťiei; a face triangula╚Ťia unei regiuni, a unei ╚Ť─âri etc. (< fr. trianguler)
TRIANGULÁR, -Ă adj. triunghiular (1). (< fr. triangulaire, lat. triangularis)
A TRIANGUL├ü ~├ęz tranz. (terenuri, suprafe╚Ťe) A ├«mp─âr╚Ťi ├«n triunghiuri (pentru a putea m─âsura); a m─âsura prin triangula╚Ťie. /<fr. trianguler
triangular a. ce are forma unui triangul: figur─â triangular─â.
*triangul├ír, -─â adj. (lat. triangularis). Ca triungh─şu, ├«n tre─ş col╚Ťur─ş: form─â, piramid─â triangular─â.
*triangul├ęz v. tr. (d. triangula╚Ťiune). M─âsor pin triangula╚Ťiune.
triangular adj. v. TRIUNGHIULAR.

Triangulare dex online | sinonim

Triangulare definitie

Intrare: triangula
triangula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: tri-an-
Intrare: triangulare
triangulare substantiv feminin
  • silabisire: tri-an-
Intrare: triangular
triangular adjectiv
  • silabisire: tri-an-