triangula definitie

9 definiții pentru triangula

TRIANGULÁ, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.
TRIANGULÁ, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.
TRIANGULÁ, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. – Pronunțat: tri-an-.
triangulá (a ~) (tri-an-) vb., ind. prez. 3 trianguleáză
triangulá vb. (sil. tri-an-), ind. prez. 1 sg. trianguléz, 3 sg. și pl. trianguleáză
TRIANGULÁ vb. I. tr. A măsura prin triangulație; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. [Pron. tri-an-. / < fr. trianguler].
TRIANGULÁ vb. tr. a executa lucrări prin metoda triangulației; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. (< fr. trianguler)
A TRIANGULÁ ~éz tranz. (terenuri, suprafețe) A împărți în triunghiuri (pentru a putea măsura); a măsura prin triangulație. /<fr. trianguler
*trianguléz v. tr. (d. triangulațiune). Măsor pin triangulațiune.

triangula dex

Intrare: triangula
triangula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: tri-an-