TRIÁL1, triale, s. n. Număr gramatical care arată că este vorba de trei exemplare din aceeași speță. [Pr.: tri-al] – Din trei (după dual).

TRIÁL2, trialuri, s. n. Meci de selecție, de triere. [Pr.: tri-al] – Din engl. trial [match].

TRIÁL1, triale, s. n. Număr gramatical care arată că este vorba de trei exemplare din aceeași speță. [Pr.: tri-al] – Din trei (după dual).

TRIÁL2, trialuri, s. n. Meci de selecție, de triere. [Pr.: tri-al] – Din engl. trial [match].

triál s. n., pl. triále

triál s. n., pl. triále

TRIÁL1 s.n. Număr gramatical care arată că este vorba de trei exemplare din aceeași speță. [Pron. tri-al. / < lat. trial, cf. it. triale].

TRIÁL2 s.n. (Sport) Meci de selecție, de triere; meci de verificare. [Pron. traiăl, pl. -luri. / < engl. trial(match)].

TRIÁL2, -Ă I. adj. din trei elemente. II. s. n. număr gramatical, caracteristic limbilor vechi, care arată că este vorba de trei exemplare din aceeași speță. (< lat. trial, it. triale)

TRIAL1 [TRÁIĂL] s. n. meci de selecție, de triere; meci de verificare. (< engl., fr. trial /match/)

trial s. n. (sport) Meci de selecție ◊ „Ieri a avut loc la București un trial pentru alcătuirea loturilor reprezentative A, olimpic și tineret.” Sc. 2 II 78 p. 5 [pron. tráiăl] (din engl. trial [match]; cf. it. trial; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 34, atestări din 1969; DMC 1970, DPN 1978; DEX – alt sens, DN3, DEX-S)

TRIÁL s. n. (< lat. trial, cf. it. triale): număr gramatical caracteristic limbilor vechi (sanscrita, greaca veche, slava veche) și slovenei actuale, deosebit de singular, de plural și de dual, prin care se arată trei exemplare de aceeași speță sau o triadă de obiecte.