triadă definitie

12 definiții pentru triadă

TRIÁDĂ, triade, s. f. Reunire de trei elemente care formează împreună o unitate. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triade, lat. trias, -adis.
TRIÁDĂ, traide, s. f. Reunire de trei elemente care formează împreună o unitate. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triade, lat. trias, -adis.
TRIÁDĂ, triade, s. f. 1. (În antichitate) Reunire de trei elemente (ființe, divinități etc.); p. ext. (astăzi) reunire de trei unități. 2. (Chim.) Grupă de cîte trei elemente cu proprietăți asemănătoare. – Pronunțat: tri-a-.
triádă (tri-a-) s. f., g.-d. art. triádei; pl. triáde
triádă s. f. (sil. tri-a-), g.-d. art. triádei; pl. triáde
TRIÁDĂ s. v. trio.
TRIÁDĂ s.f. 1. (Ant.) Reunire a trei divinități, trei ființe etc. ♦ Ansamblu format dintr-o strofă, o antistrofă și o epodă în poezia greacă. 2. (În filozofia lui Hegel) Schemă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, cuprinzând trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. Grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare. [Pron. tri-a-. / < fr., it. triade, lat. trias].
TRIÁDĂ s. f. 1. (ant.) reunire a trei divinități, ființe etc. ◊ ansamblu din strofă, antistrofă și epodă în poezia greacă. 2. (fil.; la Hegel) schemă abstractă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare; trilogie (3). (< fr. triade, lat., gr. trias)
TRIÁDĂ ~e f. Grup din trei elemente cu proprietăți asemănătoare care constituie o unitate. [G.-D. triadei; Sil. tri-a-] /<fr. triade
triadă f. 1. reunire de trei unități; 2. unitate compusă din trei persoane.
*triádă f., pl. e (vgr. triás, -ádos). Treime, trinitate.
TRIA s. treime, trinitate, trio, (pop.) troiță. (Formau o ~.)

triadă dex

Intrare: triadă
triadă substantiv feminin
  • silabisire: tri-a-