Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru tria

TRIÁ, triez, vb. I. Tranz. A împărți un grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând; a selecționa, a clasa. [Pr.: tri-a] – Din fr. trier.
TRIÁ, triez, vb. I. Tranz. A împărți un grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând; a selecționa, a clasa. [Pr.: tri-a] – Din fr. trier.
TRIÁ, triez, vb. I. Tranz. A împărți un stoc de obiecte pe categorii, după anumite criterii; a separa (unul sau mai multe obiecte) alegînd, după anumite criterii dintr-un număr mai mare; a selecționa.
triá (a ~) vb., ind. prez. 3 triáză; conj. prez. 3 să triéze (tri-e-); ger. triínd (tri-ind)
triá vb., ind. prez. 1 sg. triéz, 3 sg. și pl. triáză; conj. prez. 3 sg. și pl. triéze (sil. tri-e-); ger. triínd (sil. tri-ind)
TRIÁ vb. v. selecționa.
TRIÁ vb. I. tr. A alege, a selecționa potrivit unor anumite criterii. [Pron. tri-a, p.i. 3,6 triază. / < fr. trier].
TRIÁ vb. tr. a alege, a selecționa potrivit unor anumite criterii. (< fr. trier)
A TRIÁ ~éz tranz. (obiecte, produse, mărfuri etc.) A repartiza în clase sau pe categorii; a clasa; a categorisi. [Sil. tri-a] /<fr. trier
*triéz v. tr. (fr. trier). Aleg, așez pe categoriĭ lucrurile amestecate: a tria grîu amestecat cu neghină.
TRIA vb. a alege, a selecta, a selecționa, a sorta. (A ~ semințele pe calități.)

tria definitie

tria dex

Intrare: tria
tria verb grupa I conjugarea a II-a