TRIȘÁ, trișez, vb. I. Intranz. și tranz. A înșela la jocul de cărți; p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înșela. – Din fr. tricher.

TRIȘÁ, trișez, vb. I. Intranz., Tranz. A înșela la jocul de cărți; p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înșela. – Din fr. tricher.

TRIȘÁ, trișez, vb. I. Intranz. A înșela la jocul de cărți. E putredă de bani și mi-i mai ia și pe ai mei. Trișează! DUMITRIU, B. F. 42. M-aș uita în cărțile dumitale. Aș trișa, dacă nu ți-aș spune că le-am văzut. SEBASTIAN, T. 61. ♦ A induce în eroare, a păcăli, a înșela. Își propusese... să afle exact cîte trepte are de urcat și de coborît... Însă pentru aceasta era neapărată nevoie să nu trișeze. C. PETRESCU, C. V. 41.

trișá (a ~) vb., ind. prez. 3 trișeáză, 1 pl. trișắm; ger. trișấnd

trișá vb., ind. prez. 1 sg. trișéz, 3 sg. și pl. trișeáză, 1 pl. trișăm; ger. trișând

TRIȘÁ vb. 1. (înv. și reg.) a sfeti. (A ~ la jocul de cărți.) 2. v. înșela.

TRIȘÁT adj. v. înșelat.

TRIȘÁ vb. I. intr. A înșela la jocul de cărți; (p. ext.) a induce în eroare. [< fr. tricher].

TRIȘÁ vb. intr., tr. a înșela la jocul de cărți; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr. tricher)

A TRIȘÁ ~éz 1. intranz. A folosi mijloace necinstite la jocul de cărți. 2. tranz. (parteneri la jocul de cărți) A induce în eroare, măsluind cărțile. /<fr. tricher

TRIȘA vb. 1. (înv. și reg.) a sfeti. (A ~ la jocul de cărți.) 2. a ademeni, a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.)

TRIȘAT adj. ademenit, amăgit, înșelat, păcălit, prostit, (Transilv. și Ban.) celuit, (înv.) prilestit, (fam.) dus, fraierit, (fam. fig.) pingelit, pingeluit, (fig.) buzat. (Om ~.)