TRIȘÁ, trișez, vb. I. Intranz. și tranz. A înșela la jocul de cărți; p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înșela. – Din fr. tricher.

TRIȘÁRE, trișări, s. f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei. – V. trișa.

TRIȘÁ, trișez, vb. I. Intranz., Tranz. A înșela la jocul de cărți; p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înșela. – Din fr. tricher.

TRIȘÁRE, trișări, s. f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei. – V. trișa.

TRIȘÁ, trișez, vb. I. Intranz. A înșela la jocul de cărți. E putredă de bani și mi-i mai ia și pe ai mei. Trișează! DUMITRIU, B. F. 42. M-aș uita în cărțile dumitale. Aș trișa, dacă nu ți-aș spune că le-am văzut. SEBASTIAN, T. 61. ♦ A induce în eroare, a păcăli, a înșela. Își propusese... să afle exact cîte trepte are de urcat și de coborît... Însă pentru aceasta era neapărată nevoie să nu trișeze. C. PETRESCU, C. V. 41.

TRIȘÁRE, trișări, s. f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei; înșelare (în special la jocul de cărți).

trișá (a ~) vb., ind. prez. 3 trișeáză, 1 pl. trișắm; ger. trișấnd

trișáre s. f., g.-d. art. trișắrii; pl. trișắri

trișá vb., ind. prez. 1 sg. trișéz, 3 sg. și pl. trișeáză, 1 pl. trișăm; ger. trișând

trișáre s. f., g.-d. art. trișării; pl. trișări

TRIȘÁ vb. 1. (înv. și reg.) a sfeti. (A ~ la jocul de cărți.) 2. v. înșela.

TRIȘÁRE s. v. înșelare.

TRIȘÁ vb. I. intr. A înșela la jocul de cărți; (p. ext.) a induce în eroare. [< fr. tricher].

TRIȘÁRE s.f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei. [< trișa].

TRIȘÁ vb. intr., tr. a înșela la jocul de cărți; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr. tricher)

A TRIȘÁ ~éz 1. intranz. A folosi mijloace necinstite la jocul de cărți. 2. tranz. (parteneri la jocul de cărți) A induce în eroare, măsluind cărțile. /<fr. tricher

TRIȘA vb. 1. (înv. și reg.) a sfeti. (A ~ la jocul de cărți.) 2. a ademeni, a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.)

TRIȘARE s. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.)