Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru tres─âritur─â

TRES─éRIT├ÜR─é, tres─ârituri, s. f. (Rar) Tres─ârire. ÔÇô Tres─âri + suf. -tur─â.
TRES─éRIT├ÜR─é, tres─ârituri, s. f. (Rar) Tres─ârire. ÔÇô Tres─âri + suf. -tur─â.
TRES─éRIT├ÜR─é, tres─ârituri, s. f. Mi╚Öcare de tres─ârire. C├«nd fata urca vijelios sc─ârile... [Felix] avea tres─ârituri. C─éLINESCU, E. O. I 76. Numeroase tres─ârituri, ca undele fugare pe care le treze╚Öte simunul pe fa╚Ťa mi╚Öc─âtorului nisip, trec pe blondul trup al leului. ANGHEL, PR. 115.
tres─ârit├║r─â (rar) s. f., g.-d. art. tres─ârit├║rii; pl. tres─ârit├║ri
tres─ârit├║r─â s. f., g.-d. art. tres─ârit├║rii; pl. tres─ârit├║ri
TRES─éRIT├ÜR─é s. v. b─âtaie, palpitare, pal-pita╚Ťie, pulsa╚Ťie, tic─âit, tres─ârire, zbatere, zv├ócneal─â, zv├ócnet, zv├ócnire, zv├ócnit, zv├ócnitur─â.
tresăritură s. v. BĂTAIE. PALPITARE. PALPITAȚIE. PULSAȚIE. TICĂIT. TRESĂRIRE. ZBATERE. ZVÎCNEALĂ. ZVÎCNET. ZVÎCNIRE. ZVÎCNIT. ZVÎCNITURĂ.

Tres─âritur─â dex online | sinonim

Tres─âritur─â definitie

Intrare: tres─âritur─â
tres─âritur─â substantiv feminin