trepétnic n., pl. e (vsl. trepetĭnikŭ, rus. -étnik, d. trepetátĭ, a tremura; vsl. trépetŭ, tremurătură). Vechĭ. Carte care conținea explicațiunea semnelor clătinăriĭ saŭ bătăiĭ ochilor, buzelor ș. a. – L. V. și trépnic și tripélnic. V. gromovnic.