Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru trepetnic

TREPÉTNIC, trepetnice, s. n. Carte populară care cuprinde preziceri făcute pe baza interpretării unor mișcări musculare involuntare. – Din sl. trepetĭnikŭ.
TREPÉTNIC, trepetnice, s. n. Carte populară care cuprinde preziceri făcute pe baza interpretării unor mișcări musculare involuntare. – Din sl. trepetĩnikŭ.
TREPÉTNIC, trepetnice, s. n. Carte care cuprinde explicații și interpretări de natură superstițioasă a unor mișcări convulsive și involuntare, pe care le au uneori pleoapele, buzele sau alte părți ale corpului omenesc. [Se citeau] trepetnice, care făceau înțelese tainicele prevestiri ale semnelor. IORGA, L. II 458.
trepétnic s. n., pl. trepétnice
trepétnic s. n., pl. trepétnice
trepétnic (-ce), s. n. – Carte care explică semnificația ocultă a fiecărei pulsații sau mișcări organice. Sl. trepetĭniku (Tiktin), de la trepetati „a tremura”. A existat o carte de acest fel tipărită în sec. XVIII.
TREPÉTNIC ~ce n. înv. Carte populară care conține preziceri făcute pe baza interpretării unor mișcări musculare involuntare (ale pleoapelor, buzelor, sprâncenelor etc.). /<sl. trepetiniku
trepetnic n. 1. preziceri după clătirea membrelor corpului (cum bătaia ochilor, a buzelor, etc.); 2. carte populară, ce conținea tălmăcirea acestor mișcări. [Lit. tremurător: termen derivat din slav. TREPETŬ, tremurătură].
trepétnic n., pl. e (vsl. trepetĭnikŭ, rus. -étnik, d. trepetátĭ, a tremura; vsl. trépetŭ, tremurătură). Vechĭ. Carte care conținea explicațiunea semnelor clătinăriĭ saŭ bătăiĭ ochilor, buzelor ș. a. – L. V. și trépnic și tripélnic. V. gromovnic.
trepétnic, trepetnice s. n. 1. Carte populară care cuprinde preziceri făcute pe baza mișcărilor involuntare, convulsive pe care le au uneori pleopele, buzele sau alte părți ale corpului omenesc; preziceri cuprinse în această carte. 2. (Înv., în forma tripelnic) Calendar [Var.: trepépnic, tripélnic, trépnic s. n.] – Din sl. trepetĭnikŭ.

Trepetnic dex online | sinonim

Trepetnic definitie

Intrare: trepetnic
trepetnic substantiv neutru