trepădare definitie

2 intrări

19 definiții pentru trepădare

TREPĂDÁ, trépăd, vb. I. Intranz. (Pop.) 1. A alerga sau a merge fără astâmpăr de colo până colo; a se agita. 2. (Despre cai) A merge la trap. [Prez. ind. și: treápăd] – Lat. trepidare.
TREPĂDÁRE, trepădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a trepăda și rezultatul ei; trepădat. – V. trepăda.
TREPĂDÁ, trépăd, vb. I. Intranz. (Pop.) 1. A alerga sau a merge fără astâmpăr de colo până colo; a se agita. 2. (Despre cai) A merge la trap. [Prez. ind. și: treápăd] – Lat. trepidare.
TREPĂDÁRE, trepădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a trepăda și rezultatul ei; trepădat. – V. trepăda.
TREPĂDÁ, treápăd, vb. I. Intranz. 1. A umbla repede și fără astîmpăr încoace și încolo; a se agita, a nu-și afla locul. În marginea satului, țăranii trepădau de nerăbdare, umplînd șoseaua și împrejurimea. REBREANU, R. II 248. Trepădase toată ziua după cămătar; îl găsise din norocire. CARAGIALE, O. III 241. Ermes trepăda în sus și în jos, ca să ducă în toate părțile poruncile. ODOBESCU, S. III 270. ◊ Tranz. Pentr-o mîndră ca a mea, Multă cale-aș trepăda. BIBICESCU, P. P. 391. 2. (Despre cai) A merge în trap. [Calul] cel din mijloc, cu un cerc mare peste cap, trepăda, de-abia se puteau ține de dînsul cei doi lăturași. GHICA, la CADE. ◊ Tranz. fact. Ce-ți mai trepezi calul geaba, C-aseară s-a făcut treaba C-un voinicel mai de treabă. ȘEZ. V 32. 3. (Popular) A avea diaree.
TREPĂDÁRE, trepădări, s. f. Acțiunea de a trepăda și rezultatul ei; alergătură. După mari osteneli și anevoioase trepădări, ajunse Ercule în cele din urmă la acea grădină. ISPIRESCU, U. 64.
trepădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. trépăd, 2 sg. trépezi, 3 treápădă; conj. prez. 3 să trépede; ger. trepădấnd
trepădáre (pop.) s. f., g.-d. art. trepădắrii; pl. trepădắri
trepădá vb., ind. prez. 1 sg. trépăd, 2 sg. trépezi, 3 sg. și pl. treápădă; conj. prez. 3 sg. și pl. trépede; ger. trepădând
trepădáre s. f., g.-d. art. trepădării; pl. trepădări
TREPĂDÁ vb. v. urdina.
TREPĂDÁRE s. v. diaree.
trepădá (-eápăd, -át), vb.1. A umbla repede, a se zbuciuma, a se agita. – 2. A merge la trap. – 3. A avea diaree. – Var. Trans. trăpăda. Lat. trĕpĭdāre (Pușcariu 1755; Tiktin). – Der. treapăd (var. tr(e)apăt), s. n. (alergătură, trap; diaree, urdinare); trepădătoare, s. f. (plantă, Mercurialis annua), datorită folosirii ei contra diareei, cf. numele său fr. foirolle; trepăduș, s. m. (băiat de curse); trepădătură, s. f. (alergătură). Este dubletul lui trepida, vb. (a vibra puternic).
A TREPĂDÁ trépăd intranz. pop. 1) A alerga încolo și încoace; a se agita. 2) (despre cai) A merge la trap. 3) A merge des undeva (de obicei, fără rost). 4) pop. A suferi de diaree. /<lat. trepidare
trepădà v. a umbla după ceva, a alerga într’una: preoții noștri n’au mai trepădat pe la Socola CR. [Lat. TREPIDARE].
trepădare f. Mold. diaree.
trépăd, a v. intr. (lat. trépido, trĕpidáre, a se zbucĭuma. – El treapădă, să trepede. V. trepidez). Mă zbucĭum, mă tot duc și vin: am trepădat mult pîn’am reușit. Am diareĭe.
trepăda vb. v. URDINA.
trepădare s. v. DIAREE.

trepădare dex

Intrare: trepăda
trepăda verb grupa I conjugarea I
Intrare: trepădare
trepădare substantiv feminin