Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru trenuț

TRENÚȚ, trenuțuri, s. n. (Rar) Diminutiv al lui tren. – Tren + suf. -uț.
TRENÚȚ, trenuțuri, s. n. Diminutiv al lui tren. – Tren + suf. -uț.
TRENÚȚ, trenuțuri, s. n. Diminutiv al lui tren (1); tren mic care circulă pe șine înguste, prin locuri greu de străbătut. V. decovil, drezină.
trenúț (rar) s. n., pl. trenúțuri
trenúț s. n., pl. trenúțuri
TRENÚȚ s. v. trenuleț.
TRENUȚ s. trenuleț.

trenuț definitie

trenuț dex

Intrare: trenuț
trenuț substantiv neutru