trend definitie

7 definiții pentru trend

TREND, trenduri, s. n. Tendință. – Cuv. engl.
*trend s. n., pl. trénduri
trend s. n.
TREND s.n. 1. (Anglicism; ec.) Situație, evoluție a pieței, a comerțului. 2. (Biol.) Tendință evolutivă (observabilă mai ales statistic). [Pl. -duri. / < engl. trend].
TREND s. n. Direcție principală de dezvoltare a unui fenomen, a unei evoluții pe termen lung; mișcare economică de lungă durată (< engl. trend)
trend s. n. (cuv. engl.) Tendință ◊ „Se știe că civilizația modernă, crescând laicizată, suportă din ce în ce mai greu manifestările tradiționale. Iar evreii, mai ales tineretul, nu fac excepție de la acest trend general al vremurilor.” ◊ „22” 40/95 p. 13. ◊ „1995 a continuat acest trend al unui autoritarism tot mai pronunțat.” D. 155/96 p. 14 (cf. it. trend; DPN 1963; DN3)
trend, trenduri s. n. (pub.) tendință

trend dex

Intrare: trend
trend substantiv neutru