Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

52 defini╚Ťii pentru tren─â

TREN, trenuri, s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferat─â legate ├«ntre ele ╚Öi puse ├«n mi╚Öcare de o locomotiv─â. ÔŚŐ Tren subteran = metrou. ÔŚŐ Expr. A sc─âpa (sau a pierde) trenul = a sc─âpa o ocazie favorabil─â. 2. Convoi de vehicule form├ónd o unitate de transport antrenat de unul sau de mai multe vehicule motoare sau prin cablu, prin trac╚Ťiune animal─â etc. ÔŚŐ (├Änv.) Tren de lupt─â = convoi de vehicule care aprovizioneaz─â cu muni╚Ťii trupele aflate ├«n linia de lupt─â. 3. Ansamblu de dispozitive sau de ma╚Öini-unelte care ├«ndeplinesc ├«mpreun─â un anumit rol func╚Ťional, o anumit─â opera╚Ťie tehnic─â etc. ÔŚŐ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimb─âtorului de viteze, format din axul intermediar ╚Öi pinioanele fixe. Tren de laminare = dispozitiv al ma╚Öinilor din filatura de bumbac, care serve╚Öte la descre╚Ťirea ╚Öi paralelizarea fibrelor ╚Öi la sub╚Ťierea produselor intermediare de fabrica╚Ťie. Tren de ro╚Ťi = sistem de ro╚Ťi din╚Ťate montate pe acela╚Öi arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul c─ârora un avion (sau un hidroavion) alunec─â pe p─âm├ónt (sau pe ap─â) ├«nainte de a-╚Öi lua zborul sau dup─â ce a aterizat (sau amerizat). 4. (├Än sintagma) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. ÔÇô Din fr. train.
TREN├ü, pers. 3 treneaz─â, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. (Despre ac╚Ťiuni) A se desf─â╚Öura cu ├«ncetineal─â; a se t─âr─âg─âna, a se prelungi. 2. (Rar; despre lucruri) A z─âcea undeva, uitat sau l─âsat din neglijen╚Ť─â. ÔÇô Din fr. tra├«ner.
TR├ëN─é, trene, s. f. 1. Partea din spate, prelungit─â, a unor rochii, care se t├ór─â╚Öte pe jos; coad─â lung─â la o rochie. ÔŚŐ Expr. A duce trena = a urm─âri (pe cineva) pretutindeni, a se ╚Ťine scai de cineva. 2. Vitez─â cu care alearg─â concuren╚Ťii ├«ntr-o curs─â atletic─â, ciclist─â etc. ÔŚŐ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concuren╚Ťilor ├«ntr-o curs─â atletic─â, ciclist─â etc. ÔÇô Din fr. tra├«ne.
TREN, trenuri, s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferat─â legate ├«ntre ele ╚Öi puse ├«n mi╚Öcare de o locomotiv─â. ÔŚŐ Tren subteran = metrou. ÔŚŐ Expr. A sc─âpa (sau a pierde) trenul = a sc─âpa o ocazie favorabil─â. 2. Convoi de vehicule form├ónd o unitate de transport, antrenat de unul sau mai multe vehicule motoare sau prin cablu, prin trac╚Ťiune animal─â etc. ÔŚŐ (├Änv.) Tren de lupt─â = convoi de vehicule care aprovizioneaz─â cu muni╚Ťii trupele aflate ├«n linia de lupt─â. 3. Ansamblu de dispozitive sau de ma╚Öini-unelte care ├«ndeplinesc ├«mpreun─â un anumit rol func╚Ťional, o anumit─â opera╚Ťie tehnic─â etc. ÔŚŐ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimb─âtorului de viteze, format din axul intermediar ╚Öi pinioanele fixe. Tren de laminare = dispozitiv al ma╚Öinilor din filatura de bumbac, care serve╚Öte la descre╚Ťirea ╚Öi paralelizarea fibrelor ╚Öi la sub╚Ťierea produselor intermediare de fabrica╚Ťie. Tren de ro╚Ťi = sistem de ro╚Ťi din╚Ťate montate pe acela╚Öi arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul c─ârora un avion (sau un hidroavion) alunec─â pe p─âm├ónt (sau pe ap─â) ├«nainte de a-╚Öi lua zborul sau dup─â ce a aterizat (sau a amerizat). 4. (├Än sintagma) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. ÔÇô Din fr. train.
TREN├ü, pers. 3 treneaz─â, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. (Despre ac╚Ťiuni) a se desf─â╚Öura cu ├«ncetineal─â; a se t─âr─âg─âna, a se lungi. 2. (Rar; despre lucruri) A z─âcea undeva, uitat sau l─âsat din neglijen╚Ť─â. ÔÇô Din fr. tra├«ner.
TR├ëN─é, trene, s. f. 1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se t├ór─â╚Öte pe jos; coad─â lung─â la o rochie. ÔŚŐ Expr. A duce trena = a urm─âri (pe cineva) pretutindeni, a se ╚Ťine scai de cineva. 2. Vitez─â cu care alearg─â concuren╚Ťii ├«ntr-o curs─â atletic─â, ciclist─â etc. ÔŚŐ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concuren╚Ťilor ├«ntr-o curs─â atletic─â, ciclist─â etc. ÔÇô Din fr. tra├«ne.
TREN, trenuri, s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferat─â legate ├«ntre ele ╚Öi puse ├«n mi╚Öcare de o locomotiv─â cu aburi, cu motor diesel sau cu for╚Ť─â electric─â. Trenul... a trecut prin fa╚Ťa g─ârii, ╚Öi, c├«╚Ötig├«nd din ce ├«n ce vitez─â, s-a ├«nfundat ├«n ├«ntuneric, leg─ân├«nd numai ├«n urm─â un ochi ro╚Öu. GALAN, Z. R. 113. Treceau de c├«teva ori pe zi, pe l├«ng─â casa noastr─â, trenuri iu╚Ťi de pasageri ╚Öi trenuri lungi de marf─â cu mers greoi. STANCU, D. 240. Trenuri trec ├«n ╚Öiruri lungi pe malurile apei, cu locomotivele puf─âind ╚Öi cu sute de capete omene╚Öti ivite la ferestre. BOGZA, C. O. 250. ÔŚŐ Tren sanitar = tren amenajat pentru a transporta r─âni╚Ťi sau bolnavi. Tren subteran = metro. ├Än ad├«ncimea Moscovei, enorme cantit─â╚Ťi de p─âm├«nt s├«nt dislocate pentru a m─âri spa╚Ťiul prin care pot circula trenurile subterane. BOGZA, M. S. 21. Mersul trenurilor v. mers. ÔŚŐ Expr. A sc─âpa trenul = a sc─âpa o ocazie favorabil─â. 2. Convoi de vehicule, form├«nd o unitate de transport, antrenate de unul sau de mai multe vehicule motoare, prin cablu, prin trac╚Ťiune animal─â etc. ÔŚŐ Tren regimentar v. regimentar. (├Änvechit) Tren de lupt─â = convoi de vehicule care alimenteaz─â cu muni╚Ťii trupele din linia de lupt─â. Jimborean... se trezi din g├«nduri abia c├«nd treceau prin dreptul lui c─âru╚Ťele trenurilor de lupt─â. CAMILAR, N. I 154. 3. Ansamblu de dispozitive sau de ma╚Öini-unelte prin care trece un material ├«n serie, ├«n cursul efectu─ârii unui proces tehnologic. ÔŚŐ Tren de laminare = dispozitiv al ma╚Öinilor din filatura de bumbac, care serve╚Öte la descre╚Ťirea ╚Öi paralelizarea fibrelor ╚Öi la sub╚Ťierea produselor intermediare de fabrica╚Ťie. Tren de ro╚Ťi = sistem de ro╚Ťi din╚Ťate montate pe acela╚Öi arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul c─ârora un avion (sau un hidroavion) alunec─â pe p─âm├«nt (sau pe ap─â) ├«nainte de a-╚Öi lua zborul sau dup─â ce a aterizat (sau amerizat). 4. (Med. vet.; ├«n expr.) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. ÔÇô Variante: (popular) trin (MIRONESCU, S. A. 38) s. n., (2, rar, fran╚Ťuzism) tr├ęn─â (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 152) s. f.
TREN├ü, trenez, vb. I. Intranz. (Despre lucruri) A z─âcea undeva uitat sau l─âsat din neglijen╚Ť─â. Cu ╚Öezlongurile desf─âcute, cu ╚Öalul Corinei tren├«nd pe unul din ele, terasa pensiunii are ├«ntr-adev─âr ceva de covert─â pustie, noaptea. SEBASTIAN, T. 138. ÔÖŽ (Despre ac╚Ťiuni) A se desf─â╚Öura cu ├«ncetineal─â; a t─âr─âg─âna.
TRÉNĂ1 s. f. v. tren.
TR├ëN─é2, trene, s. f. Partea dinapoi, care se t├«r─â╚Öte pe jos, a rochiilor lungi; coad─â (4). Treci fredon├«nd prin sala de cristal ╚śi faci un semn suitei ca s─â vin─â S─â-╚Ťi poarte trena-n s─âlile de bal. D. BOTEZ, P. O. 99. Se g─âtise ├«ntr-adev─âr ca o mireas─â. Rochie alb─â cu tren─â, voal, beteal─â. ARDELEANU, D. 160. ÔŚŐ Fig. ╚śi porne╚Öti departe-n sus Dup─â iarna ce s-a dus, Dup─â trena-i de ninsori A╚Öternut─â pe colini. TOP├ÄRCEANU, B. 6.
TRIN s. n. v. tren.
tren s. n., pl. tr├ęnuri
trená (a ~) vb., ind. prez. 3 treneáză
tr├ęn─â s. f., g.-d. art. tr├ęnei; pl. tr├ęne
tren s. n., pl. tr├ęnuri
tren-f├║lger s. n.
tren├í vb., ind. prez. 1 sg. tren├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. trene├íz─â
tr├ęn─â s. f., g.-d. art. tr├ęnei; pl. tr├ęne
TREN s. v. locomotiv─â.
TREN SUBTERÁN s. v. metrou.
TREN├ü vb. 1. a ├«nt├órzia, a lungi, a t─âr─âg─âna, a tergiversa, (├«nv.) a prelungi. (A mai ~ solu╚Ťionarea problemei.) 2. a se lungi, a (se) t─âr─âg─âna. (Ac╚Ťiunea romanului ~.) 3. a l├óncezi, a stagna. (Afacerile ~.)
TRÉNĂ s. coadă, (înv.) șlep. (Rochie cu ~.)
TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate ├«ntre ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin trac╚Ťiune animal─â, prin cablu de trac╚Ťiune etc. 2. (Tehn.) Ansamblu de dou─â sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate ├«n serviciu. ÔÖŽ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimb─âtorului de viteze, format din axul intermediar ╚Öi pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al ma╚Öinilor din filatura de bumbac servind la descre╚Ťirea ╚Öi paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train].
TREN├ü vb. I. intr. 1. (Despre lucruri) A z─âcea undeva uitat, p─âr─âsit, l─âsat din neglijen╚Ť─â. 2. (Despre ac╚Ťiuni) A se desf─â╚Öura cu ├«ncetineal─â; a l├óncezi, a t─âr─âg─âna. [< fr. tra├«ner].
TR├ëN─é s.f. Coad─â lung─â a unei rochii, care at├órn─â pe jos. ÔÖŽ Viteza cu care alearg─â concuren╚Ťii ├«ntr-o curs─â atletic─â, ciclist─â etc. ÔŚŐ A duce trena = a conduce plutonul concuren╚Ťilor ├«ntr-o curs─â sportiv─â; a fi ├«n frunte; tren─â fals─â = ini╚Ťiativ─â aparent─â a unui atlet sau a unui ciclist, ├«n scopul derut─ârii adversarilor din curs─â. [< fr. tra├«ne].
TREN s. n. 1. convoi de vehicule similare legate ├«ntre ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin trac╚Ťiune animal─â, prin cablu de trac╚Ťiune etc. 2. ansamblu de dou─â sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc., identice sau similare, asociate ├«n serviciu. ÔÖŽ ~ fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimb─âtorului de viteze, format din axul intermediar ╚Öi pinioanele fixe; ~ de laminare = dispozitiv al ma╚Öinilor din filatura de bumbac la descre╚Ťirea ╚Öi paralelizarea fibrelor; ~ de aterizare = sistem de dou─â sau trei ro╚Ťi cu ajutorul c─âruia avionul ruleaz─â pe sol; ~ de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecven╚Ťe ╚Öi amplitudini apropiate. 3. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal. (< fr. train)
TREN├ü vb. intr. 1. (despre lucruri) a z─âcea undeva uitat, p─âr─âsit, l─âsat din neglijen╚Ť─â. 2. (despre ac╚Ťiuni) a se desf─â╚Öura cu ├«ncetineal─â; a l├óncezi, a t─âr─âg─âna. (< fr. tra├«ner)
TR├ëN─é1 s. f. 1. partea din spate a unei rochii care se t├ór─â╚Öte pe jos. 2. ~ de condensare = d├ór─â de pic─âturi pe care o las─â ├«n urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasatura╚Ťi din mediul gazos str─âb─âtut. (< fr. tra├«ne)
TR├ëN─é2 s. f. vitez─â cu care alearg─â concuren╚Ťii ├«ntr-o curs─â atletic─â, ciclistic─â etc. ÔÖŽ a duce ─â = a) a merge ├«n urma unui grup de persoane; b) a conduce plutonul concuren╚Ťilor ├«ntr-o curs─â sportiv─â; ~ fals─â = ini╚Ťiativ─â aparent─â a unui atlet, a unui ciclist, ├«n scopul derut─ârii adversarilor din curs─â. (< fr. tra├«n)
tren (-nuri), s. n. ÔÇô Convoi de vagoane de cale ferat─â legate ├«ntre ele. ÔÇô Mr. tren. Fr. train, cf. ngr. ¤ä¤ü╬▒╬╣╬Ż╬┐¤é (ÔÇ║ mr.), tc., bg. tren. ÔÇô Der. tren─â, s. f. (coad─â de rochie), cf. Graur, BL, IV, 117.
TREN ~uri n. 1) Vehicul const├ónd dintr-un ╚Öir de vagoane de cale ferat─â trase de o locomotiv─â. ~ de pasageri. ÔŚŐ ~ de marf─â m─ârfar. ~ sanitar tren pentru transportul bolnavilor ╚Öi r─âni╚Ťilor. ~ subteran metrou. A sc─âpa (sau a pierde) ~ul a pierde o ocazie favorabil─â; a rata. 2) ╚śir de vehicule form├ónd o unitate de transport. ~ de automobile. ÔŚŐ ~ de lupt─â convoi de vehicule care aprovizioneaz─â cu muni╚Ťii liniile de lupt─â. 3) tehn. Totalitate a organelor unui sistem care realizeaz─â ├«mpreun─â o anumit─â opera╚Ťie. ÔŚŐ ~ de laminare dispozitiv al ma╚Öinii de filat cu ajutorul c─âruia sunt descre╚Ťite ╚Öi a╚Öezate paralel fibrele. ~ de ro╚Ťi sistem de ro╚Ťi din╚Ťate care se afl─â pe acela╚Öi arbore. ~ de aterizare (sau de amerizare) ansamblu de dispozitive cu ajutorul c─ârora un avion (sau un hidroavion) alunec─â pe p─âm├ónt (sau pe ap─â). ~ anterior (sau ~ posterior) partea de dinainte (sau de dinapoi) a unui animal. /<fr. train
A TREN├ü ~├ęz intranz. livr. 1) (despre ac╚Ťiuni) A se desf─â╚Öura extrem de ├«ncet; a se t─âr─âg─âna. 2) rar (despre lucruri) A z─âcea uitat sau l─âsat din neglijen╚Ť─â. ~ pe p─âm├ónt. /<fr. tra├«ner
TR├ëN─é ~e f. 1) Partea alungit─â de la spate a unei rochii (care se t├ór─â╚Öte); coad─â. ÔŚŐ A duce ~a cuiva a urma insistent ╚Öi servil pe cineva. 2) Vitez─â de alergare a sportivilor ├«ntr-o curs─â. /<fr. tra├«ne
tren n. 1. șir de vagoane trase de o locomotivă: tren de mărfuri; 2. corp de trupe însărcinat cu transportul bagajelor: tren de echipaje; 3. toate cele trebuincioase pentru serviciul tunurilor: tren de artilerie; 4. numele unui joc de copii (= fr. train).
trenă f. coadă lungă de rochie (= fr. traîne).
*tren n., pl. ur─ş (fr. train, d. trainer, a t├«r├«i. V. antrenez). ╚śir de vagoane trase de locomotiv─â: tren rapid sa┼ş accelerat, tren de pl─âcere. Drum de fer, cale ferat─â: a pleca cu trenu, pe acolo nu e tren. Corp de trupe (considerate ca f─âc├«nd parte din cavalerie ╚Öi comandate de ofi╚Ťer─ş proveni╚Ť─ş din cavalerie) ├«ns─ârcinate cu transportu bagajelor (ma─ş ales cu subsisten╚Ťa) une─ş armate: armata rom├óneasc─â are c├«te un divizion de tren de fiecare corp de armat─â. ╚śir de c─âru╚Ťe de bagaje ale unu─ş regiment (trenu regimentar) sa┼ş de muni╚Ťiun─ş de artilerie (tren de artilerie).
*tr├ęn─â f., pl. e (fr. tra├«ne, d. tra├«ner, a t├«r├«i). Coad─â de rochie.
TREN s. locomotiv─â, ma╚Öin─â, (├«nv. ╚Öi pop.) car de foc, (reg.) ╚Ťug, (├«nv.) tr─âsur─â cu aburi. (~ cu vagoane.)
tren subteran s. v. METROU.
TRENA vb. 1. a ├«nt├«rzia, a lungi, a t─âr─âg─âna, a tergiversa, (├«nv.) a prelungi. (A mai ~ solu╚Ťionarea problemei.) 2. a se lungi, a (se) t─âr─âg─âna. (Ac╚Ťiunea romanului ~.) 3. a l├«ncezi, a stagna. (Afacerile ~.)
TRENĂ s. coadă, (înv.) șlep. (Rochie cu ~.)
TREN. Subst. Tren, trenu╚Ť (dim.), trenule╚Ť, ╚Ťug (reg.), tr─âsur─â cu aburi (├«nv.), car de foc (├«nv. ╚Öi pop.). Tren personal, personal; tren accelerat, accelerat; tren rapid, rapid; simplon; tren expres, expres; motor; automotor, autorapid, aerodinam; curs─â. Tren de marf─â, m─ârfar. Trenu╚Ť, drezin─â, autodrezin─â, decovil, moc─âni╚Ť─â (glume╚Ť). Tren subteran, metrou, metropolitan (rar). Locomotiv─â, locotractor; locomotiv─â cu aburi; locomotiv─â electric─â, diesel. Vagon; vagon de dormit, vagon restaurant; vagon de po╚Öt─â, vagon de bagaje, patvagon; vagon de marf─â; vagonet; tender. Feroviar, ceferist; impiegat; acar. ╚śef de tren, mecanic de locomotiv─â, ma╚Öinist; fochist; controlor (de bilete). Sta╚Ťie, gar─â, halt─â. Peron. ╚śef de sta╚Ťie (de gar─â). Cale ferat─â, linie-ferat─â, drum-de-fier. Vb. A lua trenul, a pleca cu trenul, a c─âl─âtori cu trenul. A pleca din sta╚Ťie. A se opri ├«n sta╚Ťie. V. c─âl─âtorie.
tren-avi├│n s. n. ÔŚŐ ÔÇ×Inginerul englez M.B. a elaborat proiectul unui tren-avion. Un tren monorai (care face leg─âtura ├«ntre ora╚Ö ╚Öi aeroport) intr─â direct ├«n fuselajul avionului special amenajat.ÔÇŁ Mag. 15 X 66 p. 3 //din tren + avion//
tren-cist├ęrn─â s. n. Tren alc─âtuit din vagoane care transport─â, ├«n recipiente special amenajate, anumite lichide ÔŚŐ ÔÇ×├Änt├ólnirea cu trenul-cistern─â incendiat.ÔÇŁ Cont. 1 X 61 p. 2 (din tren + cistern─â)
tren-c├║rs─â s. n. ÔŚŐ ÔÇ×├Än sta╚Ťie a intrat apoi trenul-curs─â de persoane 4371.ÔÇŁ Sc. 26 III 71 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×12 persoane ╚Öi-au pierdut via╚Ťa ╚Öi alte 100 au fost r─ânite la Rio de Janeiro, c├ónd un tren-curs─â [...] a deraiat de pe linie.ÔÇŁ R.l. 19 VII 75 p. 6 (din tren (de) curs─â)
tren-macar├í s. n. Tren care are ├«n compunere un vagon prev─âzut cu macara ÔŚŐ ÔÇ×Pun├ónd ├«n mi╚Öcare un tren-macara ei nu au fixat cum trebuie bra╚Ťul de calare al acestuia.ÔÇŁ Sc. 1 II 72 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×Alert─â ├«n grupul de muncitori ceferi╚Öti c─âl─âtorind c─âtre cas─â ├«n vagoanele unui tren-macara.ÔÇŁ R.l. 9 XII 76 p. 3 (din tren + macara)
tr├ęn─â de vi├í╚Ť─â sint. s. Mod, fel de a tr─âi, standard de via╚Ť─â ÔŚŐ ÔÇ×[...] locuind ├«n palat ╚Öi duc├ónd o tren─â de via╚Ť─â pe care pu╚Ťini o puteau concura.ÔÇŁ R.lit. 2127 VII 93 p. 14 (din fr. train de vie)
TREN ansamblu de organe ╚Öi agregate cu ajutorul c─âreia o aeronav─â decoleaz─â ╚Öi revine pe o suprafa╚Ť─â identic─â celei de care s-a desprins. Trenul de aterizare asigur─â rularea pe sol cu ajutorul unor ro╚Ťi precum ╚Öi sta╚Ťionarea la locul de parcare a aeronavei, put├ónd fi montat sub fuzelaj sau sub aripi, ├«n majoritatea cazurilor fiind escamotabil ├«n interiorul fuzelajului sau a aripilor pentru a nu opune o rezisten╚Ť─â suplimentar─â la ├«naintare. Trenul de aterizare triciclu (la dare bechia a fost ├«nlocuit─â cu o roat─â cu jamb─â puternic─â, montat─â ├«n botul avionului) confer─â echipajului o mai bun─â vizibilitate de la ├«nceputul rulajului la decolare, avionul intr─â mai repede ├«n vitez─â, la aterizare fr├ónele pot fi ac╚Ťionate mult mai energic, f─âr─â a ap─ârea pericolul capot─ârii. Trenul de rulare este component─â a trenului de decolare-aterizare, ├«n principal fiind alc─âtuit din ro╚Ťi. Trenul de amerizare este destinat hidroavioanelor, fiind constituit din coc─â sau flotoare (v.).
TREN─é DE CONDENSARE d├ór─â ├«ngust─â alc─âtuit─â din pic─âturi de ap─â, care apare ├«n urma avioanelor datorit─â v├órtejurilor care prin destindere adiabatic─â r─âcesc aerul sau datorit─â nucleelor de condensare pulverizate inten╚Ťionat.
Pulic─â Fr├ónaruÔÇÖ (de la coada trenului) expr. 1. v. pulic─â (1). 2. persoan─â situat─â pe treapta cea mai de jos a ierarhiei dintr-un grup / dintr-o comunitate, individ ne├«nsemnat.
tren, trenuri s. n. (intl.) razie a poli╚Ťiei.
vine trenul! expr. (intl.) vine razia!

Tren─â dex online | sinonim

Tren─â definitie

Intrare: tren
tren substantiv neutru
trin substantiv neutru
tren─â substantiv feminin
Intrare: tren─â
tren─â substantiv feminin
Intrare: trena
trena verb grupa I conjugarea a II-a