tremurătură definitie

9 definiții pentru tremurătură

TREMURĂTÚRĂ, tremurături, s. f. Tremur; scuturătură ușoară. – Tremura + suf. -ătură.
TREMURĂTÚRĂ, tremurături, s. f. Tremur; scuturătură ușoară. – Tremura + suf. -ătură.
TREMURĂTÚRĂ, tremurături, s. f. Tremur, tremurare; scuturătură, zguduitură. Florile pluteau ușoare în văzduh, se încrucișau în tremurături de undă și se lăsau leneșe pe covorul alb, sclipitor. SADOVEANU, O. III 113. Toți își ațintiră privirile spre bisturiul din mîna aceea meșteră, în care nu se vedea un pic de tremurătură. MIRONESCU, S. A. 34. Ceea ce muncește acu pe Leiba, mai mult decît tremurătura frigurilor, este o amenințare. CARAGIALE, O. I 284.
tremurătúră (tremur) s. f., g.-d. art. tremurătúrii; pl. tremurătúri
tremurătúră s. f., g.-d. art. tremurătúrii; pl. tremurătúri
TREMURĂTÚRĂ s. 1. dârdâială, dârdâit, tremur, tremurat, tremurici. (O ~ de frig.) 2. v. frisoane.
tremurătură f. tremur prelungit.
tremurătúră f., pl. ĭ. Rezultatu orĭ felu tremurăriĭ: tremurăturile mînilor bătrînuluĭ, tremurăturile vociĭ, ale scrisuluĭ. Vibrațiune: tremurăturile uneĭ coarde.
TREMURĂTU s. 1. dîrdîială, dîrdîit, tremur, tremurat, tremurici. (O ~ de frig.) 2. (MED.) friguri (pl.), frisoane (pl.), scuturătură, tremur, tremurici, (rar) scutur. (L-au lăsat ~ile de la criză.)

tremurătură dex

Intrare: tremurătură
tremurătură substantiv feminin