3 definiții pentru tremis
tremét, -mít, -mís, V.
trimet. trimés, -eásă s., pl. eșĭ, ese. Care are o misiune, mesager, sol: Mercur era trimesu zeilor. Reprezentant diplomatic. – Fals
trimis. În Cod. Vor.
tremís, apostol.
trimét, -més, a
-méte v. tr. (vechĭ
tremet, tremit, trimit și
trămet, d. lat. tramĭtto, -mĭttĕre, din trans, dincolo, și mítto, trimet; it. traméttere, pv. trametre. – Să trimeată. V.
transmít. Poruncesc să se ducă undeva: a trimete copiiĭ la școală, sluga în tîrg. Poruncesc să fie dus, expediez: a trimete vitele la păscut, scrisorile la poștă, darurĭ cuĭva. Fig. A trimete pe lumea cea-laltă (Iron.), a ucide. A trimete la plimbare (Iron.), a congedia, a spune să plece, a alunga. A trimete după cineva, a trimete să-l cheme. A trimete vorbă, a trimete pe cineva să-ĭ spună cuĭva ceva, a-ĭ comunica. – În vest
-meț, să trimeață, în nord
-măt, să -mată. Vechĭ
trimeș, trimiș, azĭ numaĭ trimeséĭ. Part. fem.
trimeasă, în nord -masă, fals -mesă, precum e fals azĭ și
trimit, care e un neol. după admit.
Tremis dex online | sinonim
Tremis definitie