tremă definitie

14 definiții pentru tremă

TRÉMĂ, treme, s. f. Semn diacritic format din două puncte care se pun orizontal deasupra unei vocale, în unele limbi, pentru a indica o anumită pronunțare a sunetului respectiv. – Din fr. tréma.
TRÉMĂ, treme, s. f. Semn diacritic format din două puncte care se așază orizontal deasupra unei vocale, în unele limbi, pentru a indica o anumită pronunțare a sunetului respectiv. – Din fr. tréma.
TRÉMĂ, treme, s. f. Semn grafic în unele limbi străine, format din două puncte care se așază orizontal deasupra unei vocale pentru a indica o modificare de pronunțare a sunetului.
trémă s. f., g.-d. art. trémei; pl. tréme
trémă s. f., g.-d. art. trémei; pl. tréme
TRÉMĂ s.f. 1. Semn format din două puncte orizontale, care se pune pe o vocală pentru a arăta că trebuie pronunțată separat de vocala precedentă sau pentru a-i modifica valoarea. 2. Poziție răsfirată a unui grup de dinți. [< fr. tréma, cf. gr. trema].
TREMAT(O)-, -TRÉMĂ, -TREZÍE elem. „orificiu”. (< fr. trémat/o/-, -tréme. -trésie, cf. gr. trema, -atos)
TRÉMĂ1 s. f. 1. semn diacritic (¨) care se pune pe o vocală pentru a arăta că trebuie pronunțată separat de vocala precedentă sau pentru a-i modifica valoarea. 2. poziție răsfrântă a unui grup de dinți. 3. orificiu buco-anal, la viermii trematozi, înconjurat de o ventuză. ◊ cloacă la monotreme. (< fr. tréma)
-TRÉMĂ2 elem. tremat(o)-.
TRÉMĂ ~e f. Semn grafic reprezentat prin două puncte care, fiind puse orizontal deasupra unei vocale, indică pronunțarea separată de vocala precedentă sau o modificare în pronunțarea ei. /<fr. trema
tremă f. punct dublu pus asupra vocalelor e, i și u, spre a indica că trebue rostite separat de vocala precedentă (în ortografia latină și franceză).
*trémă f., pl. e (vgr. trêma, gaură, bortă, adică, pe hîrtie, „punct”; fr. tréma. V. monotrem). Gram. Un semn compus din doŭă puncte care se pune pe o vocală ca să arăte că nu e scurtă, precum: rëală, dëosebit (față de acreală, pleosc). Tot așa lat. poëta (poet) față de poena (pedeapsă). Fr. arată, de ex., că în maïs, oïl, se pronunță aï, oï cum e scris, că, alt-fel, s’ar pronunța e, oa.
TRÉMĂ s. f. (< fr. tréma, gr. trema): semn format din două puncte orizontale (¨), care se pun pe o vocală pentru a arăta că trebuie pronunțată separat de vocala precedentă sau pentru a-i modifica valoarea.
-TREMĂ „gaură, orificiu”. ◊ gr. trema „gaură, orificiu” > fr. -trème, engl. -trema > rom. -tremă.

tremă dex

Intrare: tremă (suf.)
tremă suf.
Intrare: tremă (subst.)
tremă subst. substantiv feminin