Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru treime

TRE├ŹME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei p─âr╚Ťi egale ├«n care se ├«mparte un ├«ntreg; a treia parte dintr-un ├«ntreg. 2. Grup de trei fiin╚Ťe sau de trei obiecte care alc─âtuiesc o unitate. ÔÖŽ (├Än cre╚Ötinism, mai ales ├«n sintagma Sf├ónta Treime) Unitate spiritual─â a celor trei ipostaze divine: Dumnezeu-Tat─âl, Fiul lui Dumnezeu ╚Öi Duhul Sf├ónt, reprezent├ónd un singur Dumnezeu. ÔÇô Trei + suf. -ime.
TRE├ŹME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei p─âr╚Ťi egale ├«n care se ├«mparte un ├«ntreg; a treia parte dintr-un ├«ntreg. 2. Grup de trei fiin╚Ťe sau de trei obiecte care alc─âtuiesc o unitate. ÔÖŽ (├Än religia cre╚Ötin─â, mai ales ├«n sintagma Sf├ónta Treime) Uniune spiritual─â a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tat─âl, Dumnezeu-Fiul ╚Öi Duhul Sf├ónt) reprezent├ónd un singur Dumnezeu. ÔÇô Trei + suf. -ime.
TRE├ŹME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei p─âr╚Ťi egale ├«n care se ├«mparte un ├«ntreg; a treia parte (dintr-un ├«ntreg). Cuprinz├«nd o treime din omenire, lag─ârul democratic reprezint─â o stavil─â puternic─â ├«n calea uneltitorilor unui nou r─âzboi mondial. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2753. O treime din ora╚Ö este destinat─â parcurilor. STANCU, U.R.S.S. 203. 2. Grup de trei persoane care se prezint─â ca o unitate. V. triad─â. Despre aceast─â treime [Trahanache, Farfuridi, Br├«nzovenescu] Trahanache zice: ┬źNoi trei s├«ntem st├«lpii puterii┬╗. GHEREA, ST. CR. I 341. ÔÖŽ (Teol.) Uniune spiritual─â a celor trei persoane (tat─âl, fiul ╚Öi sf├«ntul duh), reprezent├«nd un singur dumnezeu; troi╚Ť─â. Sf├«nta Treime.
Sfß║ąnta Tre├şme s. propriu f., g.-d. Sfintei Treimi
tre├şme s. f., g.-d. art. tre├şmii; pl. tre├şmi
Sf├ónta Tre├şme adj. + s. f.
tre├şme s. f., g.-d. art. tre├şmii; pl. tre├şmi
TRE├ŹME s. triad─â, trinitate, trio, (pop.) troi╚Ť─â. (Formau o ~.)
TRE├ŹME ~i f. 1) Fiecare dintre p─âr╚Ťile (egale) ale unui ├«ntreg, ├«mp─âr╚Ťit ├«n trei; a treia parte dintr-un ├«ntreg. 2) Unitate constituit─â din trei elemente. ÔŚŐ Sf├ónta ~ unitate tainic─â ├«n credin╚Ťa cre╚Ötin─â a celor trei fe╚Ťe ale divinit─â╚Ťii (Tat─âl, Fiul ╚Öi Sf├óntul Duh) care ├«ntruchipeaz─â pe Dumnezeu; trinitate. /trei + suf. ~ime
treime f. 1. a. treia parte; 2. trinitate: sfânta-Treime; 3. sfânta-Treime, sărbătoare ce cade la 51 de zile după Paști; 4. triadă: a lumii puternică treime, regi, filozofi și papa AL.
treime f. A tre─şa parte: 3 e o treime din 9. Trinitate, triad─â, asocia╚Ťiune de tre─ş. Sf├«nta Treime, Tat─âl, Fiu ╚Öi Sf├«ntu Spirit. S─ârb─âtoare (a do┼şa zi dup─â Rusali─ş) ├«n onoarea aceste─ş treimi: la Sf├«nta Treime. ÔÇô ╚śi tr─âime (est).
TREIME s. triad─â, trinitate, trio, (pop.) troi╚Ť─â. (Formau o ~.)

Treime dex online | sinonim

Treime definitie

Intrare: treime
treime substantiv feminin