TREIERÍȘ, treierișuri, s. n. Treierat. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -iș.

TREIERÍȘ, treierișuri, s. n. Treierat. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -iș.

TREIERÍȘ s. n. Treierat. În focul asfințitului... se ridica hornul mașinei cu aburi, semn al treierișului. DUMITRIU, N. 228.

treieríș s. n., pl. treieríșuri

treieríș s. n., pl. treieríșuri

TREIERÍȘ s. (AGRIC.) treier, treierat. (În vremea ~ului.)

treeriș n. vremea treeratului.

treĭeríș n., pl. urĭ. Acțiunea și timpu treĭerăriĭ: treĭerișu grîuluĭ, la treĭeriș. V. seceriș.

TREIERIȘ s. (AGRIC.) treier, treierat. (În vremea ~.)