Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru treierat

TREIER├ü, tr├ęier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu ma╚Öini speciale etc.) boabele, semin╚Ťele de restul unei plante. ÔŚŐ Ma╚Öin─â de treierat = batoz─â. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. ÔÇô Var.: (reg.) trier├í vb. I] ÔÇô Lat. tribulare.
TREIER├üT s. n. 1. Ac╚Ťiunea de a treiera; treier, treieri╚Ö. 2. Perioad─â de timp ├«n care se treier─â; treier, treieri╚Ö. [Pr.: tre-ie-] ÔÇô V. treiera.
TRIERÁ vb. I v. treiera.
TREIER├ü, tr├ęier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu ma╚Öini speciale etc.) boabele, semin╚Ťele de restul unei plante. ÔŚŐ Aparat de treierat = ansamblu, la o batoz─â sau la o combin─â, ├«n care se efectueaz─â opera╚Ťia de treierare a cerealelor. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. ÔÇô Var.: (reg.) trier├í vb. I] ÔÇô Lat. tribulare.
TREIER├üT s. n. 1. Faptul de a treiera; treier, treieri╚Ö. 2. Timpul c├ónd se treier─â; treier, treieri╚Ö. [Pr.: tre-ie-] ÔÇô V. treiera.
TRIERÁ vb. I v. treiera.
TREIER├ü, tr├ęier, vb. I. Tranz. 1. A separa boabele de restul unei plante (opera╚Ťie efectuat─â ├«n trecut prin batere, iar ast─âzi cu ma╚Öini speciale). N-am treierat nici un spic. PREDA, ├Ä. 10. Eu s├«nt Iohan, ma╚Öinistul. Tot gr├«ul de pe lanurile acestea, eu ├«l treier. SADOVEANU, O. VIII 206. Rom─â╚Öcanii ce ar─â ╚Öi seam─ân─â toamna, secer─â ╚Öi treier─â vara. DELAVRANCEA, O. II 19. Mi-e team─â ca s─â nu piei Cu porumbu nes─âpat, Cu orzu netreierat, Cu gr├«ul nesecerat, Cu meiul nev├«nturat. ╚śEZ. I 113. ÔŚŐ Absol. Vede╚Ťi aria asta unde treier─â at├«ta lume? PREDA, ├Ä. 10. 2. Fig. A umbla din loc ├«n loc; a cutreiera. N-o s─â-╚Öi mai vad─â nici cort, nici so╚Ťie, Nici larga pustie Ce-n veci treiera. MACEDONSKI, O. I 15. Vreau prin cuget Universul s─â-l str─âbat ├«n ├«n─âl╚Ťime, S─â-l m─âsor ├«n ad├«ncime ╚Öi s─â-l treier ├«n l─ârgime. id. ib. 272. Pentru d├«nsu-n toat─â vremea drumurile treiera. PANN, P. V. II 59. ÔÇô Variant─â: trier├í (CREANG─é, P. 160, CONTEMPORANUL, III 126, ALECSANDRI, P. III 62) vb. I.
TREIER├üT s. n. 1. Faptul de a treiera; opera╚Ťie de separare a gr─âun╚Ťelor de paie ╚Öi de pleav─â; treier, treieri╚Ö. Treieratul pe arie ├«ncepe, ca ╚Öi orice munc─â mai mare, tot ├«ntr-o zi de luni. PAMFILE, A. R. 201. 2. Timpul c├«nd se treier─â. Cu o zi ├«nainte de treierat... veneam d-aici. PREDA, ├Ä. 20.
TRIERÁ vb. I v. treiera.
treier├í (a ~) vb., ind. prez. 3 tr├ęier─â
treierát s. n.
treier├í vb., ind. prez. 1 sg. tr├ęier, 3 sg. ╚Öi pl. tr├ęier─â
treierát s. n.
TREIERÁ vb. v. colinda, cutreiera, parcurge, străbate, vântura.
TREIERÁT s. (AGRIC.) treier, treieriș. (În vremea ~ului.)
treier├í (-r, -├ít), vb. ÔÇô A separa semin╚Ťele cerealelor de restul plantei. ÔÇô Var. treera, triera. ÔÇô Mr. tri╬│ir(are), megl. tr─âir(ari). Lat. trib┼şl─üre (Densusianu, Hlr., 168; Koerting 9722; Pu╚Öcariu 1759; REW 8885), cf. it. trebbiare (sard. triulare), prov. treblar, sp. trillar, port. trilhar. ÔÇô Der. treier (var. Mold. trier), s. n. (treierare, treierat); treierat, s. n. (ac╚Ťiunea de a treiera); treier─âtor, s. m. (persoan─â care se ocup─â cu treieratul); treier─âtoare, s. f. (femeie care treier─â; ma╚Öin─â de treierat); treieri╚Ö, s. n. (treierat); treier─âtur─â, s. f. (gr├«u treierat).
A TREIER├ü tr├ęier tranz. (cereale sau p─âst─âioase) A bate, separ├ónd boabele de restul plantei. /<lat. tribulare
treer├á v. a bate sau c─âlca gr├ónele (cu boi, cai, ma╚Öini) spre a le desface gr─âun╚Ťele. [Mold. triera = lat. TRIBULARE].
treerat n. ac╚Ťiunea de a treera ╚Öi rezultatul ei.
trierà v. Mold. V. treerà.
2) tr├ę─şer, -├í v. tr. (lat. tr├«b┼şlo, -├íre, d. tr├«bulum, t─âv─âluc de arie [derivat d. t├ęrere, a zdrobi. V. tiresc] de unde sÔÇÖa f─âcut *tri┼şulo, *triur, *tr├║ir, *tr├║─şer, tre─şer; it. trebbiare, sard. triulare, pv. trellar [a chinui], cat. sp. trillar, pg. trilhar. Cp. cu ╚Öu─şer 2. V. cutre─şer, tribula╚Ťiune). Calc or─ş bat gr├«nele (cu cai─ş or─ş cu ma╚Öina) ca s─â se desprind─â gr─âun╚Ťele.
tre─şer├ít n., pl. ur─ş. Ac╚Ťiunea de a tre─şera dese-or─ş. Timpu c├«nd se tre─şer─â: pe la tre─şerat. V. secerat.
treiera vb. v. COLINDA. CUTREIERA. PARCURGE. STRĂBATE. VÎNTURA.
TREIERAT s. (AGRIC.) treier, treieriș. (În vremea ~.)

Treierat dex online | sinonim

Treierat definitie

Intrare: treierat
treierat substantiv neutru
Intrare: treiera
treiera verb grupa I conjugarea I
triera verb grupa I conjugarea I