TREFILÁ, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă. – Din fr. trefiler.

TREFILÁT s. n. Tefilare. – V. trefila.

TREFILÁ, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă. – Din fr. tréfiler.

TREFILÁT s. n. Trefilare. – V. tréfila.

TREFILÁ, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sîrmă.

TREFILÁT s. n. Trefilare.

trefilá (a ~) vb., ind. prez. 3 trefileáză

trefilát s. n.

trefilá vb., ind. prez. 1 sg. trefiléz, 3 sg. și pl. trefileáză

trefilát s. n.

TREFILÁT s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilare. (~ul sârmei.)

TREFILÁ vb. I. tr. A trece forțat o tijă metalică prin filieră, pentru a o reduce la dimensiunile unui fir; a trage un metal în formă de sârmă. [< fr. tréfiler].

TREFILÁT s.n. Trefilare. [< trefila].

TREFILÁ vb. tr. a trece un material metalic printr-o filieră pentru a obține o sârmă. (< fr. tréfiler)

TREFILÁT s. n. trefilare. (< trefila)

A TREFILÁ ~éz tranz. tehn. (materiale metalice ductile) A trece forțat printr-o filieră (pentru a căpăta sârmă). /<fr. tréfiler

TREFILAT s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilare. (~ sîrmei.)