Dicționare ale limbii române

2 intrări

17 definiții pentru trefilat

TREFILÁ, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă. – Din fr. trefiler.
TREFILÁT s. n. Tefilare. – V. trefila.
TREFILÁ, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă. – Din fr. tréfiler.
TREFILÁT s. n. Trefilare. – V. tréfila.
TREFILÁ, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sîrmă.
TREFILÁT s. n. Trefilare.
trefilá (a ~) vb., ind. prez. 3 trefileáză
trefilát s. n.
trefilá vb., ind. prez. 1 sg. trefiléz, 3 sg. și pl. trefileáză
trefilát s. n.
TREFILÁT s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilare. (~ul sârmei.)
TREFILÁ vb. I. tr. A trece forțat o tijă metalică prin filieră, pentru a o reduce la dimensiunile unui fir; a trage un metal în formă de sârmă. [< fr. tréfiler].
TREFILÁT s.n. Trefilare. [< trefila].
TREFILÁ vb. tr. a trece un material metalic printr-o filieră pentru a obține o sârmă. (< fr. tréfiler)
TREFILÁT s. n. trefilare. (< trefila)
A TREFILÁ ~éz tranz. tehn. (materiale metalice ductile) A trece forțat printr-o filieră (pentru a căpăta sârmă). /<fr. tréfiler
TREFILAT s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilare. (~ sîrmei.)

trefilat definitie

trefilat dex

Intrare: trefilat
trefilat substantiv neutru
Intrare: trefila
trefila verb grupa I conjugarea a II-a