Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru trefilare

TREFIL├ü, trefilez, vb. I. Tranz. A trece for╚Ťat un material metalic printr-o filier─â, pentru a ob╚Ťine o s├órm─â. ÔÇô Din fr. trefiler.
TREFIL├üRE, trefil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a trefila ╚Öi rezultatul ei; trefilat. ÔÇô V. trefila.
TREFIL├ü, trefilez, vb. I. Tranz. A trece for╚Ťat un material metalic printr-o filier─â, pentru a ob╚Ťine o s├órm─â. ÔÇô Din fr. tr├ęfiler.
TREFIL├üRE, trefil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a trefila ╚Öi rezultatul ei; trefilat. ÔÇô V. trefila.
TREFIL├ü, trefilez, vb. I. Tranz. A trece for╚Ťat un material metalic printr-o filier─â, pentru a ob╚Ťine o s├«rm─â.
TREFIL├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a trefila.
trefilá (a ~) vb., ind. prez. 3 trefileáză
trefiláre s. f., g.-d. art. trefilắrii; pl. trefilắri
trefil├í vb., ind. prez. 1 sg. trefil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. trefile├íz─â
trefiláre s. f., g.-d. art. trefilării; pl. trefilări
TREFILÁRE s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilat. (~ sârmei.)
TREFIL├ü vb. I. tr. A trece for╚Ťat o tij─â metalic─â prin filier─â, pentru a o reduce la dimensiunile unui fir; a trage un metal ├«n form─â de s├órm─â. [< fr. tr├ęfiler].
TREFIL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a trefila; trefilat; etirare. [< trefila].
TREFIL├ü vb. tr. a trece un material metalic printr-o filier─â pentru a ob╚Ťine o s├órm─â. (< fr. tr├ęfiler)
A TREFIL├ü ~├ęz tranz. tehn. (materiale metalice ductile) A trece for╚Ťat printr-o filier─â (pentru a c─âp─âta s├órm─â). /<fr. tr├ęfiler
TREFILARE s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilat. (~ sîrmei.)
trefil├íre s. f. Trecere for╚Ťat─â a unui metal printr-o filier─â, pentru a ob╚Ťine s├órm─â ÔŚŐ ÔÇ×Ea lucreaz─â cu succes pe un grup de ╚Öase ma╚Öini de trefilare [...]ÔÇŁ Sc. 18 II 80 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×Noutatea produsului [...] const─â ├«n posibilitatea trefil─ârii firului [...] la diametre mult mai mici.ÔÇŁ R.l. 14 IX 84 p. 5 (din trefil├í; DEX, DN3)

Trefilare dex online | sinonim

Trefilare definitie

Intrare: trefila
trefila verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: trefilare
trefilare substantiv feminin