17 definiții pentru trefilare
TREFILÁ, trefilez,
vb. I.
Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă. – Din
fr. trefiler. TREFILÁRE, trefilări,
s. f. Acțiunea de a trefila și rezultatul ei; trefilat. –
V. trefila. TREFILÁ, trefilez,
vb. I.
Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă. – Din
fr. tréfiler. TREFILÁRE, trefilări,
s. f. Acțiunea de a trefila și rezultatul ei; trefilat. –
V. trefila. TREFILÁ, trefilez,
vb. I.
Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sîrmă.
TREFILÁRE s. f. Acțiunea de
a trefila.
trefilá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 trefileáză
trefiláre s. f.,
g.-d. art. trefilắrii;
pl. trefilắri
trefilá vb., ind. prez. 1 sg. trefiléz, 3 sg. și pl. trefileáză trefiláre s. f., g.-d. art. trefilării; pl. trefilări TREFILÁRE s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilat. (~ sârmei.) TREFILÁ vb. I. tr. A trece forțat o tijă metalică prin filieră, pentru a o reduce la dimensiunile unui fir; a trage un metal în formă de sârmă. [< fr. tréfiler].
TREFILÁRE s.f. Acțiunea de a trefila; trefilat; etirare. [<
trefila].
TREFILÁ vb. tr. a trece un material metalic printr-o filieră pentru a obține o sârmă. (< fr. tréfiler)
A TREFILÁ ~éz tranz. tehn. (materiale metalice ductile) A trece forțat printr-o filieră (pentru a căpăta sârmă). /<fr. tréfiler TREFILARE s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilat. (~ sîrmei.) trefiláre s. f. Trecere forțată a unui metal printr-o filieră, pentru a obține sârmă ◊ „Ea lucrează cu succes pe un grup de șase mașini de trefilare [...]” Sc. 18 II 80 p. 2. ◊ „Noutatea produsului [...] constă în posibilitatea trefilării firului [...] la diametre mult mai mici.” R.l. 14 IX 84 p. 5 (din trefilá; DEX, DN3) Trefilare dex online | sinonim
Trefilare definitie
Intrare: trefila
trefila verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: trefilare
trefilare substantiv feminin