TREFILÁ, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă. – Din fr. trefiler.

TREFILÁRE, trefilări, s. f. Acțiunea de a trefila și rezultatul ei; trefilat. – V. trefila.

TREFILÁ, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă. – Din fr. tréfiler.

TREFILÁRE, trefilări, s. f. Acțiunea de a trefila și rezultatul ei; trefilat. – V. trefila.

TREFILÁ, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sîrmă.

TREFILÁRE s. f. Acțiunea de a trefila.

trefilá (a ~) vb., ind. prez. 3 trefileáză

trefiláre s. f., g.-d. art. trefilắrii; pl. trefilắri

trefilá vb., ind. prez. 1 sg. trefiléz, 3 sg. și pl. trefileáză

trefiláre s. f., g.-d. art. trefilării; pl. trefilări

TREFILÁRE s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilat. (~ sârmei.)

TREFILÁ vb. I. tr. A trece forțat o tijă metalică prin filieră, pentru a o reduce la dimensiunile unui fir; a trage un metal în formă de sârmă. [< fr. tréfiler].

TREFILÁRE s.f. Acțiunea de a trefila; trefilat; etirare. [< trefila].

TREFILÁ vb. tr. a trece un material metalic printr-o filieră pentru a obține o sârmă. (< fr. tréfiler)

A TREFILÁ ~éz tranz. tehn. (materiale metalice ductile) A trece forțat printr-o filieră (pentru a căpăta sârmă). /<fr. tréfiler

TREFILARE s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilat. (~ sîrmei.)

trefiláre s. f. Trecere forțată a unui metal printr-o filieră, pentru a obține sârmă ◊ „Ea lucrează cu succes pe un grup de șase mașini de trefilare [...]” Sc. 18 II 80 p. 2. ◊ „Noutatea produsului [...] constă în posibilitatea trefilării firului [...] la diametre mult mai mici.” R.l. 14 IX 84 p. 5 (din trefilá; DEX, DN3)