Dicționare ale limbii române

2 intrări

17 definiții pentru trefilare

TREFILÁ, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă. – Din fr. trefiler.
TREFILÁRE, trefilări, s. f. Acțiunea de a trefila și rezultatul ei; trefilat. – V. trefila.
TREFILÁ, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă. – Din fr. tréfiler.
TREFILÁRE, trefilări, s. f. Acțiunea de a trefila și rezultatul ei; trefilat. – V. trefila.
TREFILÁ, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sîrmă.
TREFILÁRE s. f. Acțiunea de a trefila.
trefilá (a ~) vb., ind. prez. 3 trefileáză
trefiláre s. f., g.-d. art. trefilắrii; pl. trefilắri
trefilá vb., ind. prez. 1 sg. trefiléz, 3 sg. și pl. trefileáză
trefiláre s. f., g.-d. art. trefilării; pl. trefilări
TREFILÁRE s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilat. (~ sârmei.)
TREFILÁ vb. I. tr. A trece forțat o tijă metalică prin filieră, pentru a o reduce la dimensiunile unui fir; a trage un metal în formă de sârmă. [< fr. tréfiler].
TREFILÁRE s.f. Acțiunea de a trefila; trefilat; etirare. [< trefila].
TREFILÁ vb. tr. a trece un material metalic printr-o filieră pentru a obține o sârmă. (< fr. tréfiler)
A TREFILÁ ~éz tranz. tehn. (materiale metalice ductile) A trece forțat printr-o filieră (pentru a căpăta sârmă). /<fr. tréfiler
TREFILARE s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilat. (~ sîrmei.)
trefiláre s. f. Trecere forțată a unui metal printr-o filieră, pentru a obține sârmă ◊ „Ea lucrează cu succes pe un grup de șase mașini de trefilare [...]” Sc. 18 II 80 p. 2. ◊ „Noutatea produsului [...] constă în posibilitatea trefilării firului [...] la diametre mult mai mici.” R.l. 14 IX 84 p. 5 (din trefilá; DEX, DN3)

trefilare definitie

trefilare dex

Intrare: trefila
trefila verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: trefilare
trefilare substantiv feminin