Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 809490:

trebue v. (impersonal) 1. a fi necesar, obligatoriu: trebue să plec; 2. a avea nevoie de: îi trebue bani; 3. fig. a se cuveni, a merita: așa îți trebue. [Slav. TRĬEBOVATI, a trebui (din TRĬEBŬ, necesar)].

Trebuire dex online | sinonim

Trebuire definitie