trebnic definitie

15 definiții pentru trebnic

TRÉBNIC, trebnice, s. n. (Rar) Molitvelnic. – Din sl. trĕbĕnikŭ.
TRÉBNIC, trebnice, s. n. (Rar) Molitvelnic. – Din sl. trĕbĕnikŭ.
TRÉBNIC, trebnice, s. n. Carte de ritual în biserica ortodoxă; molitvelnic. Mă gătesc de-nmormîntare Cu trebnicul subsuori. La TDRG.
trébnic (rar) s. n., pl. trébnice
trébnic s. n., pl. trébnice
TRÉBNIC adj. v. folositor, necesar, trebuincios, util.
TRÉBNIC s. v. altar, canon, molitvelnic, ritual, sanctuar, tipic.
TRÉBNIC ~ce n. Carte de ritual ortodox care conține rugăciuni. /<sl. trĕbĕniku
trebnic a. capabil: dacă nu ești trebnic la o treabă, nu-ți băga capul degeaba PANN. [Liț. de treabă].
trebnic n. ritual ortodox. [Rus. TRĬEBĬNIKŬ (din TRĬEBA, jertfă, slujbă bisericească)].
1) trébnic n., pl. e (vsl. trĭebĭnikŭ, templu, altar, sîrb. trebnik, ritual, rus. trébnik, altar, ritual). Altar (Dos.). Ritual. Carte care conține rînduĭala trebilor bisericeștĭ.
2) trébnic, -ă adj. (d. treabă cu sufixu -nic. V. netrebnic). Rar. Trebuincĭos. Capabil.
trebnic adj. v. FOLOSITOR. NECESAR. TREBUINCIOS. UTIL.
trebnic s. v. ALTAR. CANON. MOLITVELNIC. RITUAL. SANCTUAR. TIPIC.
trébnic, trebnice s. n. 1. Altar, jertfelnic. 2. Carte de ritual al Bis. ortodoxe, care conține rânduiala sfintelor taine și și a diferitelor slujbe religioase; evhologhiu; molitvelnic. – Dib sl. trebnikŭ.

trebnic dex

Intrare: trebnic
trebnic substantiv neutru