trebăluire definitie

2 intrări

12 definiții pentru trebăluire

TREBĂLUÍ, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face tot felul de treburi mărunte (pe lângă casă); a roboti. – Treabă + suf. -ălui.4
TREBĂLUÍ, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A face tot felul de treburi mărunte (pe lângă casă); a roboti. – Treabă + suf. -ălui.
TREBĂLUÍ, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. A face tot felul de treburi mărunte (mai ales pe lîngă casă); a roboti. Doi slujitori trebăluiau în lemnărie subt un șopron. SADOVEANU, O. VII 52. Călugărul prisăcar trebăluia printre stupi, însoțit în toate mișcările lui de un nour de albine. HOGAȘ, DR. II 22. ◊ Tranz. Pe cînd trebăluia toate cu mare hărnicie, se gîndea. SADOVEANU, P. M. 42. Unul din ei apucă spre păduri, să vadă n-a putea ceva trebălui și pe acolo. CREANGĂ, P. 144.
trebăluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trebăluiésc, imperf. 3 sg. trebăluiá; conj. prez. 3 să trebăluiáscă
trebăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trebăluiésc, imperf. 3 sg. trebăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. trebăluiáscă
TREBĂLUÍ vb. a roboti, (Munt.) a stropoli. (A ~ pe lângă casă.)
A TREBĂLUÍ ~iésc intranz. A se ocupa (fără mare grabă) cu diferite lucruri (mărunte) prin gospodărie; a roboti; a se porăi. /treabă + suf. ~ălui
trebăluì v. Mold. a face o treabă: n’o putea ceva trebălui p’acolo GR.
trebăluĭésc v. intr. (d. treabă). Fam. Robotesc, lucrez, fac treabă pin casă: trebăluind de mic copil (Sov. 210).
TREBĂLUI vb. a roboti, (Munt.) a stropoli. (A ~ pe lîngă casă.)
trebăluí, trebăluiesc, vb. intranz. – A lucra, a face tot felul de treburi mărunte: „Nu ni-i lene a lucra și de dimineața până seara trebăluim” (Iadăra, 2011): „Mai trebăluiește prin gospodărie, îngrijind vaca și porcii” (Bârsana, 2013). – Din treabă (< sl. trěba) + suf. -ălui (Scriban, DEX, MDA).
trebăluí, trebăluiesc, vb. intranz. – A lucra, a face tot felul de treburi mărunte: „Nu ni-i lene a lucra și de dimineața până seara trebăluim” (Iadara, 2011). – Din treabă (< sl. trěba) + -ălui.

trebăluire dex

Intrare: trebălui
trebălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: trebăluit
trebăluit participiu
trebăluire infinitiv lung