TREBĂLUIÁLĂ, trebăluieli, s. f. (Fam.) Muncă măruntă, de alergătură pe lângă gospodărie. – Trebălui + suf. -eală.

TREBĂLUIÁLĂ, trebăluieli, s. f. Muncă măruntă, de alergătură pe lângă gospodărie. – Trebălui + suf. -eală.

TREBĂLUIÁLĂ s. roboteală, robotit, (reg.) stropoleală. (~ cuiva pe lângă casă.)

TREBĂLUIALĂ s. roboteală, robotit, (reg.) stropoleală. (~ cuiva pe lîngă casă.)