treaptă definitie

15 definiții pentru treaptă

TREÁPTĂ, trepte, s. f. 1. Fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la diverse înălțimi, la distanțe egale, care alcătuiesc o scară. ♦ Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel. 2. Fig. Grad, nivel; etapă, fază. ♦ Rang, poziție, situație. 3. Fig. Categorie socială; pătură. – Lat. trajecta.
TREÁPTĂ, trepte, s. f. 1. Fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la diverse înălțimi, la distanțe egale, care alcătuiesc o scară. ♦ Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel. 2. Fig. Grad, nivel; etapă, fază. ♦ (Și în sintagma examen de treaptă) Examen de admitere în clasa a IX-a de liceu. ♦ Rang, poziție, situație. 3. Fig. Categorie socială; pătură. – Lat. trajecta.
TREÁPTĂ, trepte, s. f. 1. Element component aî unei scări, pe care se calcă în timpul parcurgerii ei; fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, care alcătuiesc o scară de piatră, de lemn etc. S-a suit sus la rîndul al doilea, pe trepte largi. SADOVEANU, B. 76. Gara, cu treptele murdare și alunecoase, cu înghesuiala unor oameni grăbiți... BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 7. Din gang, la dreapta, o scară... cu treptele de piatră, tocite de vremuri. BASSARABESCU, S. N. 22. Niște trepte de lemn duceau în catul de sus. EMINESCU, N. 37. ◊ Fig. Veți crede anevoie că un cherestegiu ar putea să aibă gîndurile și sentimentele pe care le aveam eu, privind... printre treptele despicate ale scării Carpaților. GALACTION, O. I 63. ♦ Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel. Și făcu niște druguleți mici, fiecare puindu-i d-a curmezișul pe drugii cei mari, închipui treptele unei scări. ISPIRESCU, L. 59. 2. Fig. (Uneori însoțit de determinări) Grad, nivel; etapă, fază. Mersul înainte al societății, de la treptele inferioare la cele superioare, este determinat de acțiunea legilor obiective de dezvoltare a societății. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 359, 2/1. În această comedie Caragiale pune concepțiile curente ale unora, și chiar stările sufletești ale noastre ale tuturora, în gura unui tip de pe cea din urmă treaptă intelectuală. IBRĂILEANU, S. 71. ♦ Rang, situație. Înălța mai mulți dintr-înșii în treapta de nobili. BĂLCESCU, M. V. 400. Văz oameni făr’ de nici o știință, învățătură și dar, făr’ de nici o slujbă cătră patrie, într-o clipă urcați la cea mai înaltă treaptă, ci numai prin dare de bani. GOLESCU, Î. 139. 3. Fig. Categorie socială, pătură, strat. Țăran, boiernaș slujbaș, boiernaș liber și proprietar, visa pentru copiii săi o treaptă socială mai înaltă. CĂLINESCU, E. 23. Trepte osebite le-au ieșit din urna sorții. EMINESCU, O. I 130. Numai el avea trecere la treptele de jos ale națiunii. ODOBESCU, S. II 511.
treáptă s. f., g.-d. art. tréptei; pl. trépte
treáptă s. f., g.-d. art. tréptei; pl. trépte
TREÁPTĂ s. 1. (CONSTR.) (înv. și reg.) spiță, (înv.) stepenă. (~ a unei scări de piatră.) 2. v. fuscel. 3. scară. (A pus piciorul pe ~ tramvaiului.) 4. categorie, clasă. (~ de salarizare.) 5. v. nivel. 6. v. demnitate. 7. v. rang. 8. v. ierarhie. 9. v. pătură. 10. v. condiție.
TREÁPTĂ s. v. etapă, fază, moment, punct, stadiu.
treáptă (-épte), s. f.1. Una din suprafețele orizontale care alcătuiesc o scară. – 2. Grad, rang, categorie. – 3. Generație, grad într-un arbore genealogic. Lat. traiecta, de la traiicĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 273; Pușcariu 1756; Iordan, Dift., 47; REW 8842; Graur, BL, V, 115), cf. trece. – Der. treptat, adv. (gradual), formație artificială, din sec. XIX; treptuit, adj. (înv., eșalonat).
TREÁPTĂ trépte f. 1) Fiecare dintre suprafețele plane înguste, pe care se sprijină piciorul la urcarea sau la coborârea pe o scară. 2) fig. Loc în ierarhia unor funcții sau în sistemul de organizare a societății. 3) fig. Etapă în dezvoltarea unui proces. 4) fig. Categorie sau clasă socială. [G.-D. treptei] /<lat. traiecta
treaptă f. 1. partea scărei pe care se pune piciorul când urcăm și coborîm: din treaptă în treaptă; 2. fig. pozițiune, rang: pe o treaptă înaltă. [Origină necunoscută].
treáptă f., pl. trepte (lat. trajecta [fem. d. trajectus, trecut, d. traícere, a trece], de unde s’a făcut *traicta, *traecta, *trĕcta, treaptă, ca dreaptă d. dirĕcta). Fie-care din scîndurile (petrele, frînghiile) pe care calcĭ cînd te suĭ pe scară: din treaptă’n treaptă. Fig. Strat, rang, situațiune, pozițiune (în societate saŭ în clasificarea științelor naturale: boĭeru e pe o treaptă maĭ înaltă de cît țăranu, mamiferele-s pe o treaptă maĭ înaltă de cît păsările. V. grad.
treaptă s. v. ETAPĂ. FAZĂ. MOMENT. PUNCT. STADIU.
TREAPTĂ s. 1. (CONSTR.) (înv. și reg.) spiță, (înv.) stepenă. (~ a unei scări de piatră.) 2. (TEHN.) fuscel, spiță, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ a unei scări de lemn.) 3. categorie, clasă. (~ de retribuție.) 4. grad, nivel, stadiu. (~ de dezvoltare.) 5. demnitate, poziție, rang, (înv.) cin, dregătorie, ifos, orînduială, ședere, vrednicie. (Ocupă o ~ înaltă în stat.) 6. grad, poziție, rang, situație, (înv.) stepenă. (~ cea mai înaltă în ierarhia socială.) 7. ierarhie, nivel, rang, seară, stare, strat. (~ socială.) 8. categorie, pătură, strat. (~ celor umili.) 9. condiție, rang, stare, teapă, (pop.) mînă, seamă. (Sînt de aceeași ~.)
treáptă s. f.1. (înv.) Până în dec. 1989, partea I (cl. IXX) și partea a II-a (cl. XIXII) a liceului ◊ „În acest an în sesiunea iulie, concursul de admitere în clasa a XI-a (pentru treapta a II-a) de liceu se desfășoară după următorul program [...]” R.l. 8 VIII 77 p. 5. ◊ „Întreprinderea de autoturisme Pitești-Colibași încadrează absolvenți treapta I și a II-a de liceu profil mecanic și electromecanic în vederea calificării prin stagiu de practicant în următoarele meserii [...]” Sec. c. 10 VIII 79 p. 4. ♦ 2. (lb. colocv.) Până în dec. 1989, examen susținut de elevi pentru a intra în clasa a XI-a de liceu ◊ „Marius și-a luat strălucit treapta în iulie.” (din lat. trajecta; DEX – alte sensuri, DEX-S)
treaptă, unul dintre sunetele ce intră în componența unei scări* modale sau tonale. Notarea t. se face fie cu cifre arabe (și atunci este nominalizat sunetul melodic al t.) sau cu cifre romane (și atunci este indicat acordul* care se creează pe t. respectivă – v. cifraj). Numerotarea t. se face de la finala* modului (sau de la tonică*) în sus; în analizele etnomuzicologice*, t. de deasupra finalei* se notează cu cifre arabe, iar cele de dedesubtul ei cu cifre romane. În raport cu sistemul modal sau tonal în care se află, t. au de regulă o funcție* melodică și armonică precisă, ele grupându-se de obicei în t. principale și secundare.

treaptă dex

Intrare: treaptă
treaptă substantiv feminin