dreánță sf vz zdreanță

TREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

ZDREÁNȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici. [Var.: tréanță s. f.] – Cf. sl. sŭdranŭ.

TREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

ZDREÁNȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici. [Var.: treánță s. f.] – Cf. sl. sŭdranŭ.

DREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

STREÁMȚĂ s. f. v. zdreanță.

STREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

TREÁNȚĂ, trențe, s. f. Bucată sfîșiată dintr-o pînză, dintr-o haină, dintr-o rufă; haină, pînză, rufă veche ruptă în bucăți; zdreanță. După ce l-au purtat și l-au așezat la umbra șoprului pe Mitrea, baba Trigoaia l-a învelit c-o treanță de cojoc. SADOVEANU, M. C. 49. Era îmbrăcat în niște trențe murdare și urîte. POPESCU, B II 28. Hîrtia pe care scriem și tipărim se face din trențe. ODOBESCU, la TDRG. N-are-a toarce, n-are-a țese Și din trențe nu mai iese. BOLLIAC, O. 182.

ZDRÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

ZDREÁNȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată sfîșiată dintr-o țesătură sau dintr-un obiect de îmbrăcăminte (veche); haină, pînză sau rufă (veche), din care s-au rupt bucăți; treanță. Luă apoi o zdreanță de pătură de pe hamurile atârnate în cuiele din perete și obloni ferestruica grajdului. MIHALE, O. 509. Umbla numai în zdrențe, cînd ieșea la cîmp. PREDA, Î. 115. Adunînd toate zdrențele, le-a băgat în sobă și le-a dat foc. STĂNOIU, C. I. 135. Te suie în podul curții și vei găsi acolo niște zdrențe din hainele tătîne-tău din feciorie. RETEGANUL, P. III 13. 2. Fig. (Familiar) Epitet peiorativ dat oamenilor; om lipsit de valoare. V. secătură. Așa mi-a spus zdreanță mea de copil. DELAVRANCEA, V. V. 180. Nu cumva ai Vro zdreanță de fată De măritat? ȘEZ. I 149. 3. (La pl.) Aluat subțire, preparat din făină și ouă, care se fierbe în supă. – Variante: zdránță (COȘBUC, P. I 53), streámță (ALECSANDRI, P. P. 137), streánță (EMINESCU, N. 13) s. f.

ZDREÁNȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de îmbrăcăminte; haină, rufă sau pânză veche, ruptă; treanță. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă. – Comp. v. sl. sŭdranŭ „rupt” (< sudrati).

zdreánță s. f., g.-d. art. zdrénței; pl. zdrénțe

zdreánță s. f., g.-d. art. zdrénței; pl. zdrénțe

TREÁNȚĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, vechitură, zdreanță.

ZDREÁNȚĂ s. I. 1. v. cârpă. 2. v. petic. 3. (la pl.) ațe (pl.), petice (pl.). (Haina e numai ~ențe.) 4. jerpelitură, ruptură, (Transilv.) țâră. (Purta o ~ de haină.) 5. vechitură, (pop.) treanță. (De ce mai porți ~ asta?) II. (la pl.) frecăței.

ZDREÁNȚĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.

STREÁMȚĂ, strémțe, s. f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță)

STREÁNȚĂ, strénțe, s. f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță)

TREÁNȚĂ, trénțe, s. f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță)

TREÁNȚĂ, trénțe, s. f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță)

ZDREÁNȚĂ, zdrénțe, s. f. ~ (creație expresivă având la bază prob. o rădăcină onomatopeică *zdranț, care imită zgomotul produs la ruperea unei țesături; cf. zdrang, zdrâng, cranț, cronț; relația care s-a vrut stabilită cu sl. sŭdranica, din sŭdrati = a rupe [cf. draniță], este posibilă, fără a fi însă necesară)

ZDREÁNȚĂ zdrénțe f. 1) Fâșie ruptă dintr-o bucată de pânză sau dintr-o haină uzată. 2) Obiect de îmbrăcăminte vechi și rupt; ruptură. 3) fig. fam. Om de nimic; pușlama; secătură. 4) la pl. Preparat alimentar din aluat subțire, care se toarnă în supa ce fierbe, căpătând forma unor fâșii. [G.-D. zdrenței] /cf. sl. sŭdranŭ

dreanță f. V. sdreanță. [Pol. DRANȚE].

sdreanță f. 1. bucată ruptă de haină; 2. haină ruptă și învechită. [V. dreanță].

treanță f. V. sdreanță: trențe pentru fabricarea hârtiei.

dreánță V. zdreanță.

streámță, -nță, V. zdreanță.

treánță, V. zdreanță.

zdránță, V. zdreanță.

zdreánță f., pl. ențe, și (Trans.) zdránță, pl. zdranțe (var. din draniță, adică „despicătură, sfîșietură”; pol. drance, rut. drĕanĭ, dránka, zdrențe; bg. dran, sfîșiat. Cp. cu sfîrșesc). Bucată de haĭnă sfîșiată saŭ roasă de vechime: Cucurigu, Neamțule! Cum îțĭ curge zdrențele! (P. P.) Haĭnă zdrențuită. Pl. Olt. Țol de fîșiĭ de pînză veche. – Și treanță (vest), streanță, streamță și zdreamță (est) și stranță (Trans.). V. cotrențe și bodroanțe.

treanță s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. FLEANDURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. VECHITURĂ. ZDREANȚĂ.

zdreanță s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ.

ZDREANȚĂ s. 1. buleandră, cîrpă, fleandură, otreapă, petică, (pop.) treanță, (înv. și reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, șuleandră, tîrfă, (Mold., Bucov. și Transilv.) cîrță, (Mold. și Bucov.) cotreanță, (Transilv.) ronghi, (înv., în Mold.) felegă. (Șterge praful cu o ~.) 2. petic, ruptură, (prin Transilv.) folt. (O ~ dintr-o cămașă veche.) 3. (la pl.) ațe (pl.), petice (pl.). (Haina e numai ~.) 4. jerpelitură, ruptură, (Transilv.) țîră. (Purta o ~ de haină.) 5. vechitură, (pop.) treanță. (De ce mai porți ~ asta?) 6. (la pl.) frecăței (pl.). (~ fierte în supă.)

ZDREANȚĂ. Subst. Zdreanță, ferfeniță (pop. și fam.), treanță, bulendre, șofile (reg.), cîrpă, cîrpușoară (dim.), rufă (reg.), petică (reg.), buleandră, otreapă, tearfă (reg.); obială; petic, peticuț (dim.), peticel; cioarsă, gioarsă (fam.), vechitură. Peticire, peticit; uzare, uzaj, uzură, ferfenițire (pop. și fam.), ferfenițit (pop. și fam.). Adj. Zdrențăros, zdrențuit, rufos (fam.), ferfenițit (pop. și fam.), ferfenițos (pop. și fam.), rupt în bucăți, sfîșiat, peticit, peticos; uzat. Vb. A (se) zdrențui, a (se) preface în zdrențe, a (se) ferfeniți (pop. și fam.), a (se) face ferfeniță, a (se) rupe ferfeniță, a se trențui, a (se) petici (rar), a (se) rupe în bucăți; a se uza. V. bucată, ciopîrțire, distrugere.

treanță, trențe s. f. parazit social.

zdreanță I. s. f. pl. zdrențe 1. om fără personalitate. 2. (peior.) haină; obiect de îmbrăcăminte. 3. (peior.) parașută, curvă, prostituată. II. adj. invar. 1. bătut tare de tot. 2. epuizat, istovit.

zdreanță penală expr. (peior.) 1. prostituată de ultimă speță. 2. individ declasat. 3. infractor.