Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru travestire

TRAVEST├Ź2, travestesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A (se) deghiza. ÔÇô Din fr. travestir.
TRAVEST├ŹRE, travestiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) travesti2 ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. travesti2.
TRAVEST├Ź2, travestesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A (se) deghiza. ÔÇô Din fr. travestir.
TRAVEST├ŹRE, travestiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) travesti2 ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. travesti2.
TRAVEST├Ź, travestesc, vb. IV. Refl. A se deghiza. V. costuma. Se travestea la minut ├«n dansatoare oriental─â ╚Öi ├«n fachir, ├«n toreador ╚Öi-n subret─â. PAS, Z. III 248. Doi feciori merg ├«n tind─â... se travestesc ├«n haine... comice. MARIAN, ├Ä. 209. ÔÇô Variant─â; (rar) str─âvest├ş (TEODORESCU, P. P. 474) vb. IV.
TRAVEST├ŹRE, travestiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se travesti ╚Öi rezultatul ei; deghizare. (Fig.) Toat─â aceast─â travestire ├«ns─â nu poate s─â ne ├«n╚Öele asupra adev─âratului caracter al nun╚Ťii din C─âlin. GHEREA, ST. CR. III 319.
travest├şre s. f., g.-d. art. travest├şrii; pl. travest├şri
travest├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. travest├ęsc, imperf. 3 sg. traveste├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. traveste├ísc─â
travest├şre s. f., g.-d. art. travest├şrii; pl. travest├şri
TRAVEST├Ź vb. v. deghiza.
TRAVEST├ŹRE s. v. deghizare.
TRAVEST├Ź vb. IV. tr., refl. A (se) deghiza. [P.i. -tesc. / cf. fr. travestir, it. travestire].
TRAVEST├ŹRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) travesti ╚Öi rezultatul ei; travesti. [< travesti].
TRAVEST├Ź2 vb. I. tr., refl. a (se) deghiza (pentru un carnaval, un bal mascat). II. refl. (despre actori) a interpreta mai multe roluri ├«n una ╚Öi aceea╚Öi pies─â. (< fr. travestir, it. travestire)
A TRAVEST├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â se travesteasc─â; a deghiza. /<fr. travestir
A SE TRAVEST├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A-╚Öi schimba ├«mbr─âc─âmintea obi╚Önuit─â pentru a nu putea fi recunoscut; a se deghiza. 2) (despre actori) A juca roluri diferite ├«n aceea╚Öi pies─â (schimb├óndu-╚Öi costumul). 3) A se ascunde sub aparen╚Ťe ├«n╚Öel─âtoare cu scopul de a induce ├«n eroare; a se camufla; a se deghiza. /<fr. travestir
travest├Č v. 1. a se str─âvesti; 2. fig. a traduce liber pe un autor spre a-i da un sens ridicul.
travest├ęsc v. tr. (fr. travestir, d. it. travestire, din tra- [ca rom. tre- din tresar] ╚Öi vestire, a ├«mbr─âca). ├Ämbrac ├«n alte ha─şne ca s─â nu fie recunoscut. Fig. Traduc ├«n stil burlesc: Scarron a travestit Eneida. ÔÇô ╚śi str- (ca cuv. care ├«ncep cu str-). Ca barb. deghizez. V. tiptil.
TRAVESTI vb. a (se) deghiza, (pop.) a (se) preface, (înv. și reg.) a (se) străvesti, (înv.) a (se) schimba. (S-a ~ în femeie.)
TRAVESTIRE s. deghizare, (înv.) străvestire. (~ unui bărbat în femeie.)

Travestire dex online | sinonim

Travestire definitie

Intrare: travesti (vb.)
travesti vb. verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: travestire
travestire substantiv feminin