travestire definitie

20 definiții pentru travestire

TRAVESTÍ2, travestesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) deghiza. – Din fr. travestir.
TRAVESTÍRE, travestiri, s. f. Acțiunea de a (se) travesti2 și rezultatul ei. – V. travesti2.
TRAVESTÍ2, travestesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) deghiza. – Din fr. travestir.
TRAVESTÍRE, travestiri, s. f. Acțiunea de a (se) travesti2 și rezultatul ei. – V. travesti2.
TRAVESTÍ, travestesc, vb. IV. Refl. A se deghiza. V. costuma. Se travestea la minut în dansatoare orientală și în fachir, în toreador și-n subretă. PAS, Z. III 248. Doi feciori merg în tindă... se travestesc în haine... comice. MARIAN, Î. 209. – Variantă; (rar) străvestí (TEODORESCU, P. P. 474) vb. IV.
TRAVESTÍRE, travestiri, s. f. Acțiunea de a se travesti și rezultatul ei; deghizare. (Fig.) Toată această travestire însă nu poate să ne înșele asupra adevăratului caracter al nunții din Călin. GHEREA, ST. CR. III 319.
travestíre s. f., g.-d. art. travestírii; pl. travestíri
travestí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. travestésc, imperf. 3 sg. travesteá; conj. prez. 3 sg. și pl. travesteáscă
travestíre s. f., g.-d. art. travestírii; pl. travestíri
TRAVESTÍ vb. v. deghiza.
TRAVESTÍRE s. v. deghizare.
TRAVESTÍ vb. IV. tr., refl. A (se) deghiza. [P.i. -tesc. / cf. fr. travestir, it. travestire].
TRAVESTÍRE s.f. Acțiunea de a (se) travesti și rezultatul ei; travesti. [< travesti].
TRAVESTÍ2 vb. I. tr., refl. a (se) deghiza (pentru un carnaval, un bal mascat). II. refl. (despre actori) a interpreta mai multe roluri în una și aceeași piesă. (< fr. travestir, it. travestire)
A TRAVESTÍ ~ésc tranz. A face să se travestească; a deghiza. /<fr. travestir
A SE TRAVESTÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și schimba îmbrăcămintea obișnuită pentru a nu putea fi recunoscut; a se deghiza. 2) (despre actori) A juca roluri diferite în aceeași piesă (schimbându-și costumul). 3) A se ascunde sub aparențe înșelătoare cu scopul de a induce în eroare; a se camufla; a se deghiza. /<fr. travestir
travestì v. 1. a se străvesti; 2. fig. a traduce liber pe un autor spre a-i da un sens ridicul.
travestésc v. tr. (fr. travestir, d. it. travestire, din tra- [ca rom. tre- din tresar] și vestire, a îmbrăca). Îmbrac în alte haĭne ca să nu fie recunoscut. Fig. Traduc în stil burlesc: Scarron a travestit Eneida. – Și str- (ca cuv. care încep cu str-). Ca barb. deghizez. V. tiptil.
TRAVESTI vb. a (se) deghiza, (pop.) a (se) preface, (înv. și reg.) a (se) străvesti, (înv.) a (se) schimba. (S-a ~ în femeie.)
TRAVESTIRE s. deghizare, (înv.) străvestire. (~ unui bărbat în femeie.)

travestire dex

Intrare: travesti (vb.)
travesti vb. verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: travestire
travestire substantiv feminin