traversare definitie

2 intrări

19 definiții pentru traversare

TRAVERSÁ, traversez, vb. I. Tranz. A trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum, a unei ape) pe cealaltă parte; a trece peste... ♦ A străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări, oceane etc.). ♦ Fig. A trăi, a simți, a suporta (o anumită vreme). Traversează o criză morală. – Din fr. traverser.
TRAVERSÁ, traversez, vb. I. Tranz. A trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum) pe cealaltă parte; a trece peste... ♦ A străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări, oceane etc.). ♦ Fig. A trăi, a simți, a suporta (o anumită vreme). Traversează o criză morală. – Din fr. traverser.
TRAVERSÁ, traversez, vb. I. Tranz. A trece de pe o parte pe cealaltă (a unei străzi, a unui drum etc.); a trece peste... Din cînd în cînd... traversăm vreun pod. CAMIL PETRESCU, V. 17. Foștii profesori traversau strada. C. PETRESCU, C. V. 57. Publicul a dat năvală către peron, trebuind să traverseze șinele liniei întîia. CARAGIALE, M. 204. ◊ Absol. Prinsese brațulid lui Zaharia Duhu, grăbind să traverseze împreună cu gloata. C. PETRESCU, A. 324. ♦ (Cu privire la munți, țări etc.) A străbate, a tăia de-a curmezișul; a trece prin... Apele Oltului traversează munții. BOGZA, C. O. 250. Am fost deci nevoit să ajung la Paris, ocolind teritoriul Germaniei, traversînd Cehoslovacia. SAHIA, U.R.S.S. 213.
TRAVERSÁRE, traversări, s. f. Acțiunea de a traversa. Necontenit coboară mai adînc în văile munților... trăind astfel cu o mare intensitate această întîmplare unică a vieții lui: traversarea Carpaților. BOGZA, C. O. 335.
traversá (a ~) vb., ind. prez. 3 traverseáză
traversáre s. f., g.-d. art. traversắrii; pl. traversắri
traversá vb., ind. prez. 1 sg. traverséz, 3 sg. și pl. traverseáză
traversáre s. f., g.-d. art. traversării; pl. traversări
TRAVERSÁ vb. 1. a trece. (A ~ strada, oceanul etc.) 2. v. străbate.
TRAVERSÁRE s. 1. trecere. (~ străzii.) 2. v. străbatere.
TRAVERSÁ vb. I. tr. A trece de pe o parte pe cealaltă a unei străzi, a unui drum, a unui fluviu; a trece dincolo. ♦ A străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări etc.). ♦ (Fig.) A trăi, a simți, a suporta (un anumit timp). [< fr. traverser].
TRAVERSÁRE s.f. Acțiunea de a traversa și rezultatul ei; trecere peste... ♦ (Concr.) Instalație la întretăierea a două linii de cale ferată. ♦ Așezare a unei nave cu axa paralelă cu crestele valurilor. [< traversa].
TRAVERSÁ vb. tr. 1. a trece de pe o parte pe cealaltă a unei străzi, a unui drum, fluviu etc. ◊ a străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări). 2. (fig.) a trăi, a simți, a suporta. 3. (mar.) a prinde ancora cu cârligul de traversieră și a o așeza orizontal. ◊ a așeza o vergă travers pe punte. (< fr. traverser)
TRAVERSÁRE s. f. 1. acțiunea de a traversa. 2. instalație la întretăierea a două linii de cale ferată. 3. străpungerea unui element de construcție pentru montarea instalațiilor. 4. așezare periculoasă a unei nave cu axa paralelă cu crestele valurilor. (< traversa)
A TRAVERSÁ ~éz tranz. 1) (obiecte situate transversal față de linia mișcării) A străbate deplasându-se de-a curmezișul în cealaltă parte; a trece. 2) (suprafețe întinse, spații) A parcurge de la un capăt la altul sau dintr-o parte în alta; a străbate. fig. (stări, perioade de timp) A depăși, suportând. ~ o criză sufletească. /<fr. traverser
traversà v. 1. a trece de partea cealaltă: a traversa o stradă; 2. a întretăia: o alee traversează grădina.
*traverséz v. tr. (fr. traverser, it. traversare). Străbat, taĭ (mergînd, întinzîndu-mă): a traversa o stradă, cărarea traversează păduricea.
TRAVERSA vb. 1. a trece. (A ~ strada, oceanul etc.) 2. a parcurge, a străbate, (înv.) a spăla. (Dunărea ~ mai multe țări.)
TRAVERSARE s. 1. trecere. (~ străzii.) 2. parcurgere, străbatere. (După ~ întregii cîmpii, rîul cotește spre sud.)

traversare dex

Intrare: traversa
traversa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: traversare
traversare substantiv feminin