Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru traumatizare

TRAUMATIZÁ, traumatizez, vb. I. Tranz. 1. A provoca un traumatism (1). 2. A zgudui profund din punct de vedere moral; a provoca o traumă (2), un șoc. – Din fr. traumatiser.
TRAUMATIZÁRE, traumatizări, s. f. Acțiunea de a traumatiza și rezultatul ei. – V. traumatiza.
TRAUMATIZÁ, traumatizez, vb. I. Tranz. 1. A provoca un traumatism (1). 2. A zgudui profund din punct de vedere moral; a provoca o traumă (2), un șoc. – Din fr. traumatiser.
TRAUMATIZÁRE, traumatizări, s. f. Acțiunea de a traumatiza și rezultatul ei. – V. traumatiza.
traumatizá (a ~) (trau-) vb., ind. prez. 3 traumatizeáză
traumatizá vb. (sil. trau-), ind. prez. 1 sg. traumatizéz, 3 sg. și pl. traumatizeáză
traumatizáre s. f. (sil. trau-), g.-d. art. traumatizării; pl. traumatizări
TRAUMATIZÁ vb. I. tr. A provoca traumatisme, o traumă. [Pron. trau-. / < fr. traumatiser].
TRAUMATIZÁRE s.f. Acțiunea de a traumatiza și rezultatul ei. [< traumatiza].
TRAUMATIZÁ vb. tr. a provoca traumatisme. (< fr. traumatiser)
A TRAUMATIZÁ ~éz tranz. 1) A vătăma printr-o traumă fizică; a răni; a leza. 2) fig. A supune unei traume psihice; a face să îndure o durere psihică. /<fr. traumatiser

traumatizare definitie

traumatizare dex

Intrare: traumatiza
traumatiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: trau-
Intrare: traumatizare
traumatizare substantiv feminin
  • silabisire: trau-