traumatic definitie

8 definiții pentru traumatic

TRAUMÁTIC, -Ă, traumatici, -ce, adj. Care are caracter de traumatism; de natura traumatismului. – Din fr. traumatique, lat. traumaticus.
TRAUMÁTIC, -Ă, traumatici, -ce, adj. Care are caracter de traumatism; de natura traumatismului. – Din fr. traumatique, lat. traumaticus.
TRAUMÁTIC, -Ă, traumatici, -e, adj. Care are caracter de traumatism; de natura traumatismului. După lezarea traumatică unilaterală a măduvei... au apărut numai paralizii corespunzătoare dar nu și boale de piele. BABEȘ, O. A. I 32. – Pronunțat: trau-ma-.
traumátic (trau-) adj. m., pl. traumátici; f. traumátică, pl. traumátice
traumátic adj. m. (sil. trau-), pl. traumátici; f. sg. traumátică, pl. traumátice
TRAUMÁTIC, -Ă adj. Referitor la traumatism; de natura traumatismului. // (Și în forma traumat-, traumato-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) traumatism”, "(referitor la)
TRAUMÁTIC, -Ă adj. referitor la traumatism. (< fr. traumatique, lat. traumaticus)
TRAUMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care are caracter de traumatism; de natura traumatismului. /<fr. traumatique

traumatic dex

Intrare: traumatic
traumatic adjectiv
  • silabisire: trau-