traumă definitie

9 definiții pentru traumă

TRÁUMĂ, traume, s. f. 1. Traumatism (1). 2. Emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal. – Din fr. trauma, germ. Trauma.
TRÁUMĂ, traume, s. f. 1. Traumatism (1). 2. Emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal. – Din fr. trauma, germ. Trauma.
tráumă (trau-) s. f., g.-d. art. tráumei; pl. tráume
tráumă s. f. (sil. trau-), g.-d. art. tráumei; pl. tráume
TRÁUMĂ s. v. traumatism.
TRÁUMĂ s.f. Leziune, rană pricinuită de un agent exterior (arsură, lovitură etc.); traumatism. ♦ (Fig.) Tulburare psihică, zguduire, rană sufletească. [Pron. trau-. / < fr., it. trauma, germ. Trauma, cf. gr. trauma – rană].
TRÁUMĂ s. f. 1. traumatism. 2. (fig.) tulburare psihică, rană sufletească. (< fr. trauma, germ. Trauma)
TRÁUMĂ ~e f. 1) Leziune corporală gravă provocată de factori externi violenți. 2) Șoc emoțional violent, provocat de o nenorocire. 3) Factor nociv care modifică personalitatea unui om, provocându-i emoții violente. [G.-D. traumei] /<fr. trauma
TRAUMĂ s. (MED.) traumatism. (A suferit o ~.)

traumă dex

Intrare: traumă
traumă substantiv feminin
  • silabisire: trau-