Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru traum─â

TR├üUM─é, traume, s. f. 1. Traumatism (1). 2. Emo╚Ťie violent─â care modific─â personalitatea unui individ, sensibiliz├óndu-l la alte emo╚Ťii de acela╚Öi fel, astfel ├«nc├ót acesta nu mai reac╚Ťioneaz─â normal. ÔÇô Din fr. trauma, germ. Trauma.
TR├üUM─é, traume, s. f. 1. Traumatism (1). 2. Emo╚Ťie violent─â care modific─â personalitatea unui individ, sensibiliz├óndu-l la alte emo╚Ťii de acela╚Öi fel, astfel ├«nc├ót acesta nu mai reac╚Ťioneaz─â normal. ÔÇô Din fr. trauma, germ. Trauma.
tráumă (trau-) s. f., g.-d. art. tráumei; pl. tráume
tráumă s. f. (sil. trau-), g.-d. art. tráumei; pl. tráume
TRÁUMĂ s. v. traumatism.
TR├üUM─é s.f. Leziune, ran─â pricinuit─â de un agent exterior (arsur─â, lovitur─â etc.); traumatism. ÔÖŽ (Fig.) Tulburare psihic─â, zguduire, ran─â sufleteasc─â. [Pron. trau-. / < fr., it. trauma, germ. Trauma, cf. gr. trauma ÔÇô ran─â].
TRÁUMĂ s. f. 1. traumatism. 2. (fig.) tulburare psihică, rană sufletească. (< fr. trauma, germ. Trauma)
TR├üUM─é ~e f. 1) Leziune corporal─â grav─â provocat─â de factori externi violen╚Ťi. 2) ╚śoc emo╚Ťional violent, provocat de o nenorocire. 3) Factor nociv care modific─â personalitatea unui om, provoc├óndu-i emo╚Ťii violente. [G.-D. traumei] /<fr. trauma
TRAUM─é s. (MED.) traumatism. (A suferit o ~.)

Traum─â dex online | sinonim

Traum─â definitie

Intrare: traum─â
traum─â substantiv feminin
  • silabisire: trau-