Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru tratative

TRATATÍVE s. f. pl. Schimb de păreri, discuții, negocieri purtate între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la un acord; tratație (2). – Din it. trattative.
TRATATÍVE s. f. pl. Schimb de păreri, discuții, negocieri purtate între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la un acord; tratație (2). – Din it. trattative.
tratatíve s. f. pl.
tratatíve s. f. pl.
TRATATÍVE s. pl. (POL.) negocieri (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)
TRATATÍVE s.f.pl. Discuții, negocieri între două sau mai multe părți interesate cu scopul de a se ajunge la o înțelegere. [< it. tratative].
TRATATÍVE s. f. pl. discuții, negocieri între două sau mai multe părți interesate cu scopul de a se ajunge la o înțelegere. (< it. trattative)
TRATATÍVE f. la pl. Discuții oficiale între două sau mai multe părți interesate, purtate în vederea încheierii unui tratat. ~ diplomatice. /<it. trattative
TRATATIVE s. pl. negocieri (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)

tratative definitie

tratative dex

Intrare: tratative
tratative substantiv feminin plural