TRÁGE, trag,
vb. III.
I. 1. Tranz. A face efortul de a mișca, de a deplasa ceva, apucându-l pentru a-l da la o parte sau pentru a-l îndrepta spre un anumit punct. ◊
Expr. A trage (pe cineva) de mânecă =
a) a-i face (cuiva) un semn, a-i atrage atenția spre un anumit lucru;
b) a îmbia, a îndemna. A fi tras de păr = a fi relatat în mod exagerat, forțat, tendențios. A trage (pe cineva) la (sau în) judecată = a cita pe cineva în fața justiției. A trage pe sfoară = a păcăli. A trage pe roată = a supune torturii cu ajutorul roții de tortură. A trage la răspundere = a cere cuiva să dea socoteală de faptele sale, a face răspunzător. A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) într-o situație grea; a antrena (pe cineva) cu sine într-o afacere, într-o întreprindere dezavantajoasă, sortită eșecului. ♦ (Cu complementul „clopotul”) A face să sune (prin deplasare într-o parte și în alta). ♦ A întinde, a încorda un fir, o sfoară (smucind). ◊
Expr. A trage sforile = a conduce în ascuns, din culise (o acțiune reprobabilă); a unelti. ♦
Fig. (
Înv.) A îndemna; a atrage (asupra sa).
2. Tranz. A duce, a târî după sine. ◊
Expr. A trage targa pe uscat = a trăi în lipsuri, în sărăcie; a o scoate greu la capăt. A trage un picior sau a trage piciorul = a șchiopăta. ♦ (Despre animale de tracțiune) a face ca un vehicul să se deplaseze (ducându-l după sine).
3. Tranz. A pune (sau a scoate) (de) pe sine un obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte; a înfunda pe cap o bonetă, o căciulă; a duce un accesoriu de îmbrăcăminte înspre o parte a corpului (spre a o acoperi); a aranja, a potrivi.
4. Intranz. (
Pop.) A avea greutatea de..., a cântări, a atârna.
5. Tranz. A înfige (într-un corp ascuțit).
6. Tranz. A îndrepta și a opri un vehicul, o ambarcație la locul de îmbarcare sau de coborâre.
7. Intranz. A se opri undeva spre a fi găzduit; a se instala undeva pentru un timp limitat.
8. Refl. și
intranz. (
Reg. și
fam.; urmat de determinări locale introduse prin
prep. „la”) A se duce (mânat de o dorință), a se îndrepta spre o țintă. ♦
Intranz. Fig. A tinde spre..., a se simți atras către... ♦
Intranz. A prevesti o anumită stare. Trage a rău.
9. Refl. (
Pop.) A se da la o parte, a se feri din cale; a se retrage. ◊
Expr. (
Tranz.) A-și trage mâna de deasupra cuiva = a înceta să mai ocrotească pe cineva.
10. Tranz. Fig. A îndura, a suporta, a pătimi. ◊
Expr. A trage o spaimă = a se speria foarte tare. ♦ A suporta consecințele unui fapt reprobabil; a ispăși.
II. 1. Tranz. A lua, a scoate; a smulge; a extrage. ◊
Loc. vb. A trage un profit = a profita. A trage învățăminte din (sau de pe urma)... = a învăța (dintr-o experiență). ◊
Expr. A trage foloase din (sau de pe urma)... = a avea, a obține un avantaj de pe urma...
2. Intranz. Fig. (în
expr.) A trage cu urechea = a-și încorda auzul pentru a prinde zgomote ușoare, vorbe șoptite; a asculta pe furiș. A trage cu ochiul (sau cu coada ochiului) = a se uita pe furiș, pentru a nu fi observat.
3. Tranz. A inspira; a respira; a inhala. ◊
Expr. A-și trage sufletul (sau răsuflarea) = a respira greu din cauza oboselii, bătrâneții etc.; a se odihni după un efort greu. (
Intranz.) A trage să moară = a fi în agonie, a-și trăi ultimele clipe. ♦ A fuma, a priza.
4. Intranz. (Despre sobe) A avea tiraj bun.
5. Tranz. A sorbi, a înghiți, a bea. ◊
Expr. (
Absol.) A trage la măsea (sau la mustață) = a fi bețiv.
III. Tranz. A trasa, a marca, a desena o linie, un contur. ◊
Expr. (A fi) tras cu sfoara = (a fi) drept, aliniat. (
Intranz.) A trage (peste ceva) cu condeiul (sau cu buretele) = a șterge; a anula; a face uitat, a uita.
IV. 1. Tranz. (În diverse procese de muncă sau în acțiuni care presupun un efort fizic; cu sensul reieșind din determinări) A trage la rindea = a rindelui. A trage (o țesătură) la piuă = a supune o țesătură unei operații mecanice la piuă, pentru a o face mai deasă. A trage la tipar = a tipări. A trage la șapirograf = a șapirografia. A trage pe piatră (sau pe amnar, pe curea) = a ascuți. A trage pe calapod = a întinde pe calapod. (
Intranz.) A trage cu acul = a coase, a broda. A trage cu coasa = a cosi. A trage la rame (sau la, din lopată) = a vâsli. ♦ A trece prin... Trage firele prin spată. ◊
Expr. A trage banul (sau gologanul) prin barbă = a freca de barbă un ban câștigat (în credința superstițioasă că acest gest atrage un câștig ulterior bun). Tras (ca) prin inel, se spune despre o persoană cu trupul subțire, mlădios. ♦ A întinde și a subția un material ductil, trecându-l printr-o filieră. ♦
Refl. (În
expr.) A se trage la față (sau la obraji, la chip) = a slăbi, a avea figura obosită, palidă.
2. Tranz. (
Fam.) A face ceva cu plăcere, cu multă energie, cu pasiune. ◊
Expr. A trage un (pui de) somn sau a trage la soamne (ori la aghioase) = a dormi adânc.
3. Tranz. A da una sau mai multe lovituri; a bate, a plesni.
4. Intranz. A descărca o armă spre țintă, a face ca proiectilul, săgeata etc. să pornească spre țintă.
5. Tranz. A freca o anumită regiune a corpului în scopuri terapeutice; a masa. ♦ A fricționa.
V. 1. Intranz. (Despre vânt) A bate, a sufla.
2. Tranz. (Adesea
impers., subînțelegându-se ca subiect aerul rece, curentul etc.) A învălui pe cineva, provocându-i o senzație neplăcută de răcoare (urmată adesea de îmbolnăvire).
VI. Refl. 1. A descinde din..., a fi din neamul... ♦ A fi originar din...
2. A proveni; a fi provocat (de...). [
Perf. s. trăsei,
part. tras] –
Lat. *tragere (= trahere).