TRAPEZÁRE, trapezări, s. f. (Înv.) Trapeză. – Din ngr. trapezárion.

TRAPEZÁRE, trapezări, s. f. (Înv.) Trapeză. – Din ngr. trapezárion.

TRAPEZÁRE, trapezări, s. f. (Învechit) Trapeză (1). Această groaznică scenă se petrecea, ne spune cronica, în trapezarea monăstirii. ODOBESCU, S. I 442.

trapezáre (înv.) s. f., g.-d. art. trapezắrii; pl. trapezắri

trapezáre s. f., g.-d. art. trapezării; pl. trapezări

TRAPEZÁRE s. v. refector, trapeză.

trapezare f. masa pe care se servește liturghia. [Gr. mod.].

trapezare s. v. REFECTOR. TRAPEZĂ.