trapez definitie

2 intrări

19 definiții pentru trapez

TRAPÉZ, (1, 2) trapeze, s. n., (3) trapezi, s. m. 1. S. n. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. S. n. Aparat de gimnastică format dintr-o bară mobilă, legată la extremități cu două frânghii sau cabluri egale în lungime, fixate de plafon sau de o grindă. ♦ Leagăn improvizat pentru păsări și animale ținute în colivii sau cuști. 3. S. m. Mușchi plat în formă de patrulater situat în regiunea spatelui, începând de la ceafa. – Din fr. trapèze.
TRAPÉZ, (1, 2) trapeze, s. n., (3) trapezi, s. m. 1. S. n. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. S. n. Aparat de gimnastică format dintr-o bară mobilă, legată la extremități cu două frânghii sau cabluri egale în lungime, fixate de plafon sau de altă bară, fixă. ♦ Leagăn improvizat pentru păsări și animale ținute în colivii sau cuști. 3. S. m. Mușchi în formă de patrulater așezat în regiunea spatelui, începând de la ceafă. – Din fr. trapèze.
TRAPÉZ, (1, 2) trapeze, s. n., și (3) trapezi, s. m. 1. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. Aria trapezului se află înmulțind semisuma bazelor prin înălțime. GEOMETRIA, P. 207. ◊ Trapez dreptunghi = trapez care are una din laturile neparalele perpendiculară pe direcția laturilor paralele. Trapez isoscel = trapez ale cărui laturi neparalele sînt egale. 2. Aparat de gimnastică format dintr-o bară legată la extremități cu două frînghii fixate de un plafon sau de altă bară fixă. ♦ Leagăn improvizat pentru păsări, sau animale ținute în colivii sau în cuști. O mînă tremurătoare se întindea spre trapezul lui [al papagalului] mișcător. ANGHEL, PR. 44. 3. Mușchi așezat pe partea posterioară a gîtului și a umărului.
trapéz1 (mușchi) s. m., pl. trapézi
trapéz2 (patrulater, aparat) s. n., pl. trapéze
trapéz (patrulater, aparat) s. n., pl. trapéze
trapéz (mușchi) s. m., pl. trapézi
TRAPÉZ s.n. 1. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. Aparat de gimnastică format dintr-o bară legată la capete cu două frânghii fixate de plafon. // s.m. Mușchi așezat pe partea posterioară a gâtului și a umărului. // (În forma trapezo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „patrulater având baze neegale și paralele”, „(referitor la) trapez (1)”. [Pl. -ze, -zuri, (s.m.) -zi. / < fr. trapèze, cf. gr. trapezion].
TRAPEZO- v. trapez [în DN].
TRAPÉZ1 I. s. n. 1. patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. aparat de gimnastică dintr-o bară legată la capete cu două frânghii fixate de plafon. II. adj., s. n. 1. (mușchi) inserat pe partea posterioară a gâtului și a umărului. 2. (osul) cel mai din afară al carpului. (< fr. trapèze)
TRAPEZ2(I)-/TRAPEZO- elem. „trapez”. (< fr. trapéz/i/-, trapézo-, cf. lat. trapezium, gr. trapezion)
TRAPEZO- elem. trapez2(i)-.
TRAPÉZ1 ~e n. 1) geom. Patrulater cu două laturi paralele și neegale numite baze. 2) sport Aparat de gimnastică constând din două coarde verticale, fixate de plafon și unite la bază printr-o bară. 3) Leagăn improvizat în colivii sau în cuști pentru păsări sau animale. /<fr. trapeze, lat. trapezium
TRAPÉZ2 ~i m. anat. Fiecare dintre cei doi mușchi de pe partea posterioară a gâtului și a umărului. /<fr. trapeze, lat. trapezium
trapez n. 1. cuadrilater plan din care două laturi sunt paralele și inegale; 2. aparat de gimnastică dintr’o bară de lemn suspendat între două frânghii.
*trapéz n., pl. e (fr. trapèze, lat. trapezium, care vine d. vgr. trapézion, dim. d. trápeza, masă cu patru picĭoare). Geom. Cŭadrilater cu doŭă laturĭ paralele și doŭă neegale. (Dacă laturile neparalele-s egale, se numește trapez isoscel): suprafața trapezuluĭ se obține înmulțind semisuma celor doŭă baze cu înălțimea. Leagăn compus dintr’un fus mic (70-80 c.m.) legat de doŭă funiĭ și întrebuințat ca aparat de gimnastică. Anat. Un mușchĭ al spinăriĭ (între omoplat și coloana vertebrală).
TRAPEZ componentă a deltaplanului format din doi montanți și bara de control, servind la pilotarea acestuia.
TRAPEZI- „trapez”. ◊ L. tz. trapezium „măsuță” > fr. trapézi-, engl. id. > rom. trapezi-. □ ~form (v. -form), adj., în formă de trapez.
TRAPEZO- „trapez”. ◊ gr. trapeza „masă cu patru picioare” > fr. trapézo-, engl. id. > rom. trapezo-. □ ~edru (v. -edru), s. n., corp geometric cu fețe trapezoidale; ~id (v. -id), s. n., suprafață generată prin rotirea unui trapez în jurul unei axe din planul său, pe care nu-l intersectează.

trapez dex

Intrare: trapez
trapez 1 pl. -e substantiv neutru
trapez 2 pl. -i substantiv masculin
trapez 3 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: trapez(i/o)-
trapezo prefix element de compunere
trapez element de compunere prefix
trapezi prefix element de compunere