Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru trap

TRAP, (1) trapuri, s. n., interj. 1. S. n. Alergare a calului cu viteză medie, în care animalul pășește concomitent cu un picior dinainte și cu piciorul opus dinapoi. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. Interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, p. ext., de mersul grăbit al unui om. – Din germ. Trab.
TRAP s. n., interj. 1. S. n. Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), animalul pășind în același timp cu un picior din față și cu piciorul de dinapoi opus acestuia. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. Interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de mersul în fugă al cailor sau, p. ext., de mersul grăbit al unui om. – Din germ. Trab.
TRAP1 interj.. Onomatopee care redă mersul în fugă al cailor, p. ext. mersul grăbit al unui om. ◊ (Cu valoare de imperativ) Hai, trap, nu te boldi la mine ca la un urs! V. ROM. martie 1952, 186.
TRAP2, trapuri, s. n. (Folosit de obicei în locuțiuni) Fugă a calului, cu viteză mijlocie (între pas și galop), în care animalul pășește în același timp cu un picior din față și cu piciorul opus din urmă. Trăsura înaintă în trapul cailor, prin aerul reavăn și întunericul nopții. DUMITRIU, N. 53. Caii fugeau în trap grabnic. SADOVEANU, O. III 74. Venea la trap, plecat peste oblînc Și calul lui creștea tot mai aproape. D. BOTEZ, F. S. 63. Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul cînd îl port Și-l joc în frîu și-l las în trap! COȘBUC, P. I 109. ◊ (Rar, în legătură cu mersul altor animale) Un dulău lățos... se apropie în trap leneș. REBREANU, I. 10. ♦ Zgomotul făcut de un cal care merge repede. S-aud pași rari de ciubote, cepăit sprinten de opinci, mers legănat de vaci și boi, trap de copite. CAMILAR, N. II 305. – Variantă: treap (PAMFILE, A. R. 205) s. n.
trap1 interj.
trap2 s. n., pl. trápuri
trap interj.
trap s. n., pl. trápuri
TRAP s. (înv.) treapăd. (~ul calului.)
TRAP s. n. mers în fugă al calului, cu viteză medie (între pas și galop). ◊ zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. (< germ. Trab)
trap (-puri), s. n. – Mers în fugă al calului. – Var. Mold. treap. Germ. Trab (Tiktin).
TRAP1 interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de un cal care aleargă sau de mersul grăbit al unui om). /Onomat.
TRAP2 ~uri n. 1) Mers al calului între pas și galop; treapăd. 2) Zgomot pe care îl face calul când merge astfel; treapăd. /Onomat.
trap n. mersul calului între pas și galop: calul pleacă în trap mare. [V. trapă].
trap n., pl. urĭ (imit. înrudit cu germ. trab, trap. V. tropăĭ. Mersu caluluĭ (cîneluĭ ș. a.). Între pas și galop și în care se lovește de-odată cu picĭoru drept anterior și stîngu posterior saŭ cu stîngu din ainte și dreptu din apoĭ (225 de metri pe minut la calu de cavalerie). – Și treapăd.
TRAP, s. n. (Sport; la sg.) Probă de tir constând în ochirea talerelor aruncate din șanț. – (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tir_sportiv)
TRAP s. (înv.) treapăd. (~ calului.)

Trap dex online | sinonim

Trap definitie

Intrare: trap
trap interjecție substantiv neutru